RSS

STRĂBUNICĂ-MEA ȘI CONTINENTELE

 
Una dintre străbunicile mele a murit foarte bătrână, în toate mințile și ferm convinsă că Rusia e un continent. Continentul Rusiei mai exact, potrivit crezurilor sale geografice. Puterea mea de convingere de la vremea aia (prin ’91 sau ’92) însoțită dovezi științifice de netăgăduit și-au dat neputincioase duhul în fața credinței de neclintit a aproape nonagenarei mele străbunici. Din câte îmi amintesc își susținea teoria cu niște argumente care i se păreau, cred, supreme: întinderea uriașă și un radio care îi bâzâia non stop în urechi și care pomenea de ani și ani, de sute de ori pe zi, de uriașul răsăritean. ,,Nu sî egzistă !” – respingea ea cu vehemență orice tentativă de a-i schimba părerea. N-aș putea spune când și cum i se întipărise în cap informația cu statul-continent, cert era însă că prea mult timp trecuse de atunci ca să mai poată fi întoarsă în vreun fel de la propria sa hartă a lumii. Bănuiesc că nici măcar o dezmințire radiofonică n-ar fi schimbat lucrurile… Fiindcă rămânea celălalt argument, cu întinderea fără de sfârșit. Bărbat-su fusese prizonier de război și probabil, când s-a întors și murit la puțin timp, îi povestise câte ceva despre imensitatea prin care trecuse. Așadar, de necombătut. Aproape la fel de incontestabil ca existența lui Dumnezeu, Cel care făcuse mările, oceanele și continentele. Îl pot adăuga și pe El ca argument al bătrânei – ,,Domne ferește, măi Daniel…”, răspundea ea eruditelor mele sforțări. Avea și un caiet, un vocabular din ăla, unde nota ea știa ce date. Tot ce știu e că-mi arătase pe o pagină, scrisă cu ceva vreme în urmă cu un creion chimic și caligrafie pitorească, o listă care nu lăsa loc de echivoc – continentele Pământului. Rusia figura la coada listei, drept cel de-al optulea. Vecin cu noi. ,,Eiiiii, vezi ?” , mă interoga victorioasă, ca și cum mi-ar fi arătat vreun document oficial sau un text sacru. Apoi sigila cu un elastic caietul cel plin de adevăruri bătrânești și de foi volante și tot felul de petece de hârtie din timpuri imemoriale și-l punea bine, în spatele unor borcane cu dulceață. Și cu dulceață de cireșe se încheia sesiunea științifică.
 
Privind la ,,străbunicii” zilei, realizez că străbunică-mea a avut convingeri chiar sănătoase…
T.D.
 
Lasă un comentariu

Posted by pe 17/02/2016 in Fără categorie

 

UN CAZ

Așa, deci începem…pacientul se află într-o stare critică bună, stabilă. Este conștient, mă rog, depinde cum privim problema. Având în vedere că nu se opune medicației și nu mușcă asistentele, ei bine, asta denotă conștiență. Pe de altă parte, faptul că a ales unitatea noastră spitalicească…judecați și dumneavoastră… Prognosticul este evident și ca de obicei cât se poate de rezervat, prin urmare îmbucurător și dătător de speranță. Trebuie văzută partea bună, ia gândiți-vă să nu fi avut nici un prognostic…Doamne iartă-mă…În privința diagnosticului situația stă la fel de bine, poate mai bine. Este vizibil cu ochiul liber că el există. Pacientul, cooperant cu personalul medical, a confirmat prin bolboroseli delirante și darea ochilor peste cap prezența diagnosticului. Bolboroselile și tânguielile au fost prelevate de un grefier calificat și trimise la laborator pentru decriptare. Până sosesc rezultatele și un interpret putem spune că pacientul suferă de diagnostic acut. Chiar în acest moment, o echipă interdisciplinară formată din specialiști de la cele mai reputate dispensare comunale este în drum spre noi. Nu putem risca o epidemie. Între timp bolnavul este atent monitorizat, mă rog, părți din el, deoarece, în opinia mea, ficatul și corneea nu-s chiar praf și s-ar preta pentru un transplant. Dar asta, desigur, după ce îl punem cât de cât pe picioare. Cazul este unul deosebit de complex, literatura de specialitate nu ne ajută prea mult în acest sens. Mă rog, io unul nici în cărți n-am văzut așa ceva. Cum…?! Vârsta și sexul pacientului ?!!! Hai domle lasă-mă cu capcane din astea ! Noi nu facem discriminări așa cum insinuezi. Tratăm pe toți pacienții la fel, să fie clar ! Revenind strict la actul medical, bolnavul răspunde bine la piramidon și frecții prin vomă convulsivă și spasme violente – semn clar că funcțiile vitale revin. Precizez că atunci când l-au adus era lemn, așa cum am și notat în foaia de observație. Și neasigurat pe deasupra. Eu unul știam că beteșugul ăsta a fost eradicat încă din anii ’90, dar, în fine, noi medicii avem parte de noi și noi provocări. După ce l-am asigurat cum trebuie a dat imediat semne de viață. Atacul de panică e și el un semn de viață, nu-i așa ? În acest context deosebit de complicat pot spune că s-a făcut tot ce-i omenește posibil pentru alinarea suferinței bolnavului. O secundă vă rog, mă sună de pe secție… Da…cum ? Ați consemnat ora ? Păi bun, gata, îi dăm drumu’ acasă !
Ați auzit, da ?

Sănătate !
T.D.

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 15/02/2016 in Fără categorie

 

Ori Mariana Cur de Fier, ori Fecioara Maria,

aceste două stări de ,,agregare” par a ni se potrivi cel mai bine. Extremele dau cool. Ori la lupanar, ori la panteon ! Alb sau negru ! Ține-te bine, românul ori e un abulic incurabil, ori mută Apusenii în Oltenia de te crucești nu alta. După ,,stop tabacul !”, legislativul taie iar în carne vie și spune ,,stop defăimarea !”. De azi înainte (mă rog, de când va fi promulgată minunea) grijă mare ce și pe unde fumați. Scuze, cuvântați. Cuvântători pasivi ar putea fi afectați iremediabil de viciul dumneavoastră nenorocit, de apucăturile verbale sau scriptice nenorocite răspândite toxic în spațiul public cu unul, doi sau ,,n” pereți. Sancțiuni de te doare-n gură sunt pe țavă gata să eradicheze și ultima meteahnă ce stă-n calea propășirii absolute (măcar spirituale) a acestui popor slobod la meliță.

Te gonflează un hohot homeric privind în ochi seriozitatea inițiativei. De la delicioasa porcăială electorală, la elegante și curtenitoare adresări. De la ,,jos hoții și bandiții !”, la ce ? Când îmi aduc aminte ce probe de ,,defăimare” – puritate 100 % – utilizează chiar inițiatorii legii mă simt ca și cum mi-ar sufla fum în ochi cel mai înverșunat ecologist. Ipocrizia și cretinismul (în accepțiunea lui medicală) o detoxifiază și o dichisesc pe Mariana Cur de Fier, pregătind-o de canonizare. Burlesc grandios !

Par să ne fascineze extremele. Fiindcă e mult mai simplu așa, probabil, iar omului balcanic îi plac lucrurile simple. ,,Ce-i în gușă și-n căpușă ! „. Calea de mijloc în care bunul simț și buna cuviiță nu ar trebui impuse prin lege e complicată și necestită efort. Am putea fuma și cuvânta ,,la liber” fără a ucide și defăima, fără campanii ,,anti” exact așa cum practică omul echilibrat sexul. Nici la curve, nici în biserică…
T.D.

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 14/02/2016 in Fără categorie

 

EXTAZ ȘI AGONIE

 

Printre micile și nevinovatele delicii care înseninează fie și vremelnic viața se pot număra și urmărirea unui film sau a unui meci de fotbal sau de altceva. Însă de la deliciu la supliciu calea e mai scurtă decât s-ar putea bănui. Rețeta dezastrului nu presupune decât un singur ingredient – un companion de vizionare. Nu orice tip de companion totuși ci acel tip de ins cu darul prevestirii în sânge, cu știința sportului în ADN și regia artistică la degetul mic. Cu ochii bulbucați și mâinile morișcă prin aer preț de vreo două ceasuri, ipochimenul – încrucișare Spielberg-Mourinho – fie va comenta sau anticipa sonor fiecare fază a filmului, fie va răcni ca la stadion indicații și critici înspre jucătorii ce par surzi sau nereceptivi.
,,Fii atent, acum i-o dă ! Să vezi cum îi crapă capu’ cu lopata aia, o vezi ? Trosc ! Ce ți-am zis, bă, ce ți-am zis ? Dacă nici eu nu știu…” – este proba incontestabilă că ai lângă tine un munte de talent și cunoaștere într-ale cinematografiei. ,,Dă-o bă în dreapta, cocoșatu’ dracului ! Așa leucocita pământului! Penalty ! Da’ să vezi că-l ratează, io-s tătic când e vorba de astea…” – reprezintă o realitate, un antrenor emerit sau un campion olimpic te fericește cu ilustra sa prezență.
Uriașul nostru nu ronțăie alune, cipsuri sau semințe și nici nu bea bere pe timpul ,,reprezentației”. Cum ar putea fără mâini și fără gură, dedicate total luminării tale ? La un momendat ai senzația de horror 3D, îți vâjâie capul, camera se învârte cu tine, cadrele cu zombi-ul apocaliptic se succed amețitor, pământul stă să se deschidă sub furia dezlănțuită a gagiului. Sau, după caz, te teleportezi preț de 90 de minute în mijlocul celor mai feroci hooligans britanici. Da, el are puterea de a genera în tine aceste senzații unice. Impulsul de a anunța poliția cinematografică sau sportivă e copleșitor: ,,Alo, un scelerat cu o drujbă face carnagiu în rolele de film !”, ,,Ajutor ! Bate penalty-ul cu vaza mea Ming !”. Ești captiv într-un scenariu suprarealist, un vis urât, o noaptea cuțitelor lungi din care nu te poate salva decât izbăvitorul ,,Finish” sau ,,fluierul de final”. Care se întâmplă. Ceea ce trebuia să fie un deliciu, și orice deliciu pare o secundă, a fost o eternitate unghii smulse, șocuri electrice și alte ,,vișinisme”.
Omul pare epuizat, sfârșit. Dar pe chip i se citește satisfacția. Uriașa satisfacție că te-a scos din ghearele beznei și ignoranței, că a învins, până la urmă. Arată că și cum stă să primească Premiul Oscar sau Cupa Mondială. Te gândești să i le decernezi sub forma lucrului mecanic dar fair play-ul te împiedică.
T.D.

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 13/02/2016 in Fără categorie

 

Verbul nostru cel de toate zilele

Probabil verbul care definește populara acțiune de însușire de bunuri și foloase necuvenite – a fura – își trăiește momentele de glorie absolută. Sintaxa cea de totate zilele, stradală, instituțională, domestică sau mass-media se încheagă mai mult ca niciodată în jurul mirobolantului ,,a ciord” i. Străveche și lucrativă ocupațiune prin aceste părți ,,băgatul mâinii” – un tabu totuși, chiar și practicată la drumul mare cândva – ar merita un obelisc pe vârful Omu. Dată fiind des pomeneala zilelor noastre. Nici măcar toată terminologia ce proslăvea ctitoria comunistă nu a făcut atâta carieră adânc înfiptă în creiere. Nicicând cerebralul românesc nu a operat mai asiduu cu o noțiune.

Orice ascensiune nu-i decât banala consecință a lui ,,a fura”. Parcursul liniar, la fel. Furăciune perpetuă sau… la un momendat trebuie să fi fost vreun ,,tun”. Declinul și prăbușirea…,,păi dă-mi voie, la cât o fi furat…la ce te așteptai ?”. Bunăstarea materială ? Cusută cu ață albă, fiindcă axiomul e știut – ,,La noi doar furând răzbești !”. Pauperitate ? Corolar al teoriei anterioare. Mai nou văd că și ,,propășirea” academică e mânată puternic de la spate de nițel ,,furt intelectual”. Aici nu pot să nu remarc totuși un pas înainte al românismului. De la furtul cu sacul la furt intelectual …e un salt. Ce zic eu… O piruetă măiastră ! Dar să revenim. Vreun necaz…vreo tragedie… Da, compătimim, solidarizăm. Însă, fie doar subconștientul, conjugă o țâră verbul nostru: mânia divină precis a fost stârnită din pricina ignorării poruncii ce interzice… Da, așa-i. Furtul ! ,,Pe undeva, careva sigur a furat ceva de a fost posibil sinistrul cu pricina !”. O neplăcere mai mică, bunăoară defectarea mașinii – o înjurătură apăsată de Domnul sau…doamna urmată de resemnare – piese, manoperă jalnice ! ,,Păi bravo, ei ce ar mai fura dacă ar face cum trebuie ?”. Aspirații, speranțe ? Aș ! ,,Își fură căciula singur !” Ș.A.M.D.
Și uite așa, încet și sigur, adică temeinic în mentalul colectiv ,,a fura” a căpătat statut de fatalitate, de orânduială prestabilită și implacabilă, de forță universală sub exercițiul căreia noi românii ființăm și funcționăm. Fiindcă eu unul nu găsesc în glăsuirea autohtonă termen mai frecventat întru definirea unei întreprinderi. Și mă cuprinde mirarea deoarece ar rezulta că principala îndeletnicire aici ar fi… Îhî , îhî ! Ceea ce eu nu cred, nu cred cel puțin în viralul chestiunii. Viral e doar în limbaj ,,a fura”.
Rău și așa, dar la un popor la care furtul e simbol la nuntă, e totuși normal.

 

Di ci iubim femeiaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa

Se apropie 14 februarie și pur și simplu nu mă pot abține. Durerea mă sfâșie. Pe fondul faptului că s-a legiferat și un 8 Martie mascul, desigur mai cenușiu, 19 noiembrie. Ziua bărbatului. Lucrurile devin dramatice pentru noi purtătorii de 8 (răsturnat)! Linșajul are chip de lege !

Exercițiu (horror) de imaginație. Suntem într-o fictivă și fatidică zi de 19 noiembrie, fictivi opți cu Crăciunul, 14-le februarie, 1,8-martiul, onomastica și ziua de birth (a ei și a mamei, tot a ei), iepurașul de Paște ș.am.d. suplicii la zi. Cât de cât onorabil. Primibil între principiile feministe. Cu amendamentele de rigoare – zgârcit ca măta (pupic drăgăstos), bocanc ca tactu (mină candidă), în fine, un 8 incapabil de bun gust și generozitate.

E dimineață și 24 de ore de feeric răsfăț utopic visezi. My first 19 ! Ce delicii se profilează ? Multe:

– Mda, ca de obicei…tu știi ce zi e azi, băi ăsta ?
aaa

Firește că știi și interogația te readuce în realitatea sumbră. Vrei să fugi în pustiu dar deja-i lege toată treaba.

Jos Guvernul !

i
)

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 03/02/2016 in Fără categorie

 

După douăzeci de ani & Luleaua neagră

Prin intermediul îndrăgitei noastre rețele de socializare (mă rog, a lui Zuckerberg) doresc a-mi ura un sincer la mulți ani cu ocazia împlinirii recente a frumoasei vârste de 20 de ani. De fumat și, implicit, de crime împotriva umanității nefumătoare și pure care în curând va respira din nou protejată de legi draconice și dătătoare de fiori reci celor asemeni mie. Nostalgia după trecutul infracțional deja m-a cuprins, după timpurile când ieșeam la vânătoare de plămâni nevinovați. Au fost ani frumoși, plini de satisfacții și împliniri, cu țigara loial tovarăș de fărădelegi. Dar haiducia s-a terminat fix la două decade de dezmăț. E timpul ca și oropsiții netoxici să se poată bucura în voie de o poluare curată, de noxa de motor neinfestată cu tabac, de tot ceea ce nu face din ei ,,dăia pasivi”. Facă-se voia legii ! Luați câte o linguriță dimineața și seara, cu geamul larg deschis. Face minuni pentru bojoci.

Eu și luleaua mea vom continua împreună ca niște sociopați ce ne găsim, departe de noua ordine, în clandestinitate. Ce chestie, la 17 ani tot în ascuns pufăiam… În fine, la mulți ani mie din nou și dvs la fel.

Jos criminalii !

 
Lasă un comentariu

Posted by pe 02/02/2016 in Fără categorie