RSS

UN CAZ

15 Feb

Așa, deci începem…pacientul se află într-o stare critică bună, stabilă. Este conștient, mă rog, depinde cum privim problema. Având în vedere că nu se opune medicației și nu mușcă asistentele, ei bine, asta denotă conștiență. Pe de altă parte, faptul că a ales unitatea noastră spitalicească…judecați și dumneavoastră… Prognosticul este evident și ca de obicei cât se poate de rezervat, prin urmare îmbucurător și dătător de speranță. Trebuie văzută partea bună, ia gândiți-vă să nu fi avut nici un prognostic…Doamne iartă-mă…În privința diagnosticului situația stă la fel de bine, poate mai bine. Este vizibil cu ochiul liber că el există. Pacientul, cooperant cu personalul medical, a confirmat prin bolboroseli delirante și darea ochilor peste cap prezența diagnosticului. Bolboroselile și tânguielile au fost prelevate de un grefier calificat și trimise la laborator pentru decriptare. Până sosesc rezultatele și un interpret putem spune că pacientul suferă de diagnostic acut. Chiar în acest moment, o echipă interdisciplinară formată din specialiști de la cele mai reputate dispensare comunale este în drum spre noi. Nu putem risca o epidemie. Între timp bolnavul este atent monitorizat, mă rog, părți din el, deoarece, în opinia mea, ficatul și corneea nu-s chiar praf și s-ar preta pentru un transplant. Dar asta, desigur, după ce îl punem cât de cât pe picioare. Cazul este unul deosebit de complex, literatura de specialitate nu ne ajută prea mult în acest sens. Mă rog, io unul nici în cărți n-am văzut așa ceva. Cum…?! Vârsta și sexul pacientului ?!!! Hai domle lasă-mă cu capcane din astea ! Noi nu facem discriminări așa cum insinuezi. Tratăm pe toți pacienții la fel, să fie clar ! Revenind strict la actul medical, bolnavul răspunde bine la piramidon și frecții prin vomă convulsivă și spasme violente – semn clar că funcțiile vitale revin. Precizez că atunci când l-au adus era lemn, așa cum am și notat în foaia de observație. Și neasigurat pe deasupra. Eu unul știam că beteșugul ăsta a fost eradicat încă din anii ’90, dar, în fine, noi medicii avem parte de noi și noi provocări. După ce l-am asigurat cum trebuie a dat imediat semne de viață. Atacul de panică e și el un semn de viață, nu-i așa ? În acest context deosebit de complicat pot spune că s-a făcut tot ce-i omenește posibil pentru alinarea suferinței bolnavului. O secundă vă rog, mă sună de pe secție… Da…cum ? Ați consemnat ora ? Păi bun, gata, îi dăm drumu’ acasă !
Ați auzit, da ?

Sănătate !
T.D.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 15/02/2016 în Fără categorie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: