RSS

Verbul nostru cel de toate zilele

04 Feb

Probabil verbul care definește populara acțiune de însușire de bunuri și foloase necuvenite – a fura – își trăiește momentele de glorie absolută. Sintaxa cea de totate zilele, stradală, instituțională, domestică sau mass-media se încheagă mai mult ca niciodată în jurul mirobolantului ,,a ciord” i. Străveche și lucrativă ocupațiune prin aceste părți ,,băgatul mâinii” – un tabu totuși, chiar și practicată la drumul mare cândva – ar merita un obelisc pe vârful Omu. Dată fiind des pomeneala zilelor noastre. Nici măcar toată terminologia ce proslăvea ctitoria comunistă nu a făcut atâta carieră adânc înfiptă în creiere. Nicicând cerebralul românesc nu a operat mai asiduu cu o noțiune.

Orice ascensiune nu-i decât banala consecință a lui ,,a fura”. Parcursul liniar, la fel. Furăciune perpetuă sau… la un momendat trebuie să fi fost vreun ,,tun”. Declinul și prăbușirea…,,păi dă-mi voie, la cât o fi furat…la ce te așteptai ?”. Bunăstarea materială ? Cusută cu ață albă, fiindcă axiomul e știut – ,,La noi doar furând răzbești !”. Pauperitate ? Corolar al teoriei anterioare. Mai nou văd că și ,,propășirea” academică e mânată puternic de la spate de nițel ,,furt intelectual”. Aici nu pot să nu remarc totuși un pas înainte al românismului. De la furtul cu sacul la furt intelectual …e un salt. Ce zic eu… O piruetă măiastră ! Dar să revenim. Vreun necaz…vreo tragedie… Da, compătimim, solidarizăm. Însă, fie doar subconștientul, conjugă o țâră verbul nostru: mânia divină precis a fost stârnită din pricina ignorării poruncii ce interzice… Da, așa-i. Furtul ! ,,Pe undeva, careva sigur a furat ceva de a fost posibil sinistrul cu pricina !”. O neplăcere mai mică, bunăoară defectarea mașinii – o înjurătură apăsată de Domnul sau…doamna urmată de resemnare – piese, manoperă jalnice ! ,,Păi bravo, ei ce ar mai fura dacă ar face cum trebuie ?”. Aspirații, speranțe ? Aș ! ,,Își fură căciula singur !” Ș.A.M.D.
Și uite așa, încet și sigur, adică temeinic în mentalul colectiv ,,a fura” a căpătat statut de fatalitate, de orânduială prestabilită și implacabilă, de forță universală sub exercițiul căreia noi românii ființăm și funcționăm. Fiindcă eu unul nu găsesc în glăsuirea autohtonă termen mai frecventat întru definirea unei întreprinderi. Și mă cuprinde mirarea deoarece ar rezulta că principala îndeletnicire aici ar fi… Îhî , îhî ! Ceea ce eu nu cred, nu cred cel puțin în viralul chestiunii. Viral e doar în limbaj ,,a fura”.
Rău și așa, dar la un popor la care furtul e simbol la nuntă, e totuși normal.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: