RSS

STRĂBUNICĂ-MEA ȘI CONTINENTELE

17 Feb
 
Una dintre străbunicile mele a murit foarte bătrână, în toate mințile și ferm convinsă că Rusia e un continent. Continentul Rusiei mai exact, potrivit crezurilor sale geografice. Puterea mea de convingere de la vremea aia (prin ’91 sau ’92) însoțită dovezi științifice de netăgăduit și-au dat neputincioase duhul în fața credinței de neclintit a aproape nonagenarei mele străbunici. Din câte îmi amintesc își susținea teoria cu niște argumente care i se păreau, cred, supreme: întinderea uriașă și un radio care îi bâzâia non stop în urechi și care pomenea de ani și ani, de sute de ori pe zi, de uriașul răsăritean. ,,Nu sî egzistă !” – respingea ea cu vehemență orice tentativă de a-i schimba părerea. N-aș putea spune când și cum i se întipărise în cap informația cu statul-continent, cert era însă că prea mult timp trecuse de atunci ca să mai poată fi întoarsă în vreun fel de la propria sa hartă a lumii. Bănuiesc că nici măcar o dezmințire radiofonică n-ar fi schimbat lucrurile… Fiindcă rămânea celălalt argument, cu întinderea fără de sfârșit. Bărbat-su fusese prizonier de război și probabil, când s-a întors și murit la puțin timp, îi povestise câte ceva despre imensitatea prin care trecuse. Așadar, de necombătut. Aproape la fel de incontestabil ca existența lui Dumnezeu, Cel care făcuse mările, oceanele și continentele. Îl pot adăuga și pe El ca argument al bătrânei – ,,Domne ferește, măi Daniel…”, răspundea ea eruditelor mele sforțări. Avea și un caiet, un vocabular din ăla, unde nota ea știa ce date. Tot ce știu e că-mi arătase pe o pagină, scrisă cu ceva vreme în urmă cu un creion chimic și caligrafie pitorească, o listă care nu lăsa loc de echivoc – continentele Pământului. Rusia figura la coada listei, drept cel de-al optulea. Vecin cu noi. ,,Eiiiii, vezi ?” , mă interoga victorioasă, ca și cum mi-ar fi arătat vreun document oficial sau un text sacru. Apoi sigila cu un elastic caietul cel plin de adevăruri bătrânești și de foi volante și tot felul de petece de hârtie din timpuri imemoriale și-l punea bine, în spatele unor borcane cu dulceață. Și cu dulceață de cireșe se încheia sesiunea științifică.
 
Privind la ,,străbunicii” zilei, realizez că străbunică-mea a avut convingeri chiar sănătoase…
T.D.
Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17/02/2016 în Fără categorie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: