RSS

Arhive pe categorii: GÂNDURI DE DIMINEAŢĂ 1

,,SURÂSUL TĂU”

Surâsul tău

Surâsul tău mi-a amorțit
Veninul tot din gânduri,
Pe buze-ți stă nedeslușit
Nectarul cel din sâmburi

De fructe dulci și amărui
Ce-n vraja lor mă fură,
Tu-n veci de veci să nu îmi spui
Destul, că n-am măsură

Când elixirul fermecat…
N-aș vrea să mă trezesc
Pe trei cărări de-aș umbla beat
Din tine m-amețesc,

Te sorb avid și însetat
Și sufletu-mi tresare –
Sunt fericit, m-am îmbătat
Cu tine, n-am scăpare,

Pe Everestul cel noros
În vârf de m-aș sui
Și pulbere, cu capu-n jos…
Degeaba, c-aș pluti.
T.D.

 

,, FALSA DECREPITUDINE…”



Falsă decrepitudine

Cu varu-ți căzător și rău,

Sub mâna stihiei, ce-a curs,

Cu aer sumbru și vetust,

E zidul tău.

.

 

Bătut de ploi și înegrit,

Stârnind la umbra-i doar răceală,

De muced și de umezeală,

Și decrepit.

.

 

Dar dacă treci de chipul fad,

Ai să te miri de ce-ai aflat,

Ce-i îndărăt e minunat.

’Năuntru-i cald.

.

 

Un suflet doar dac-ai primi,

O mângâiere-i, nu corvoadă,

Reântoarcă-ți fața către stradă

Și ai străluci…

 

T.D.

 

 

,, RUGĂCIUNE ”

Rugăciune

Domnu-i mare și puternic,

Milostiv și prea-nțelept,

Mă ferește de-ntuneric,

Îl port chiar aici, la piept.

.

 

De cu zori și până-n seară,

În genunchi mă plec la el,

Inima vibrând să-mi sară,

Măreția-i foc și-oțel,

.

 

Mă străbate, copleșește,

Mă ridică în înalt,

Mă mângâie, ocrotește

Levitând ferice calc.

.

 

Și-nainte capu a-mi pune,

Somnului cel omenesc,

Nu o fac fără a-i spune,

Mare că-i și că-l slăvesc,

.

 

Zile cât mi-or fi lăsate,

Călăuză-aici a-mi fi,

Toată ființa-mi, toate, toate,

Pătimașe l-or iubi.

.

 

Domnu-i mare și puternic !

Simt prea falnicu-i, protector,

În genunchi iar cad, cucernic,

Sărut poala-ți dom’ director !

 

Suzy, secretar-corector.

 

T.D.

 

 

 

 

,, VREMURI TULBURI ”

Vremuri tulburi

Dragii mei, sunt vremuri tulburi,

Fără sprijin să te ții,

Nordul e pe șapte drumuri,

Rătăcit buimac prin vii.

T.D.

 

,, MOMENT POETIC…”

Te-aș zugrăvi

Te-aș zugrăvi-n cuvinte,

Dar nu-i vocabular

Să poată să cuprindă

Întregu-ți prea plenar.

.

Te-aș zugrăvi-n culoare,

Dar bietul rogvaiv

Sărac e în nuanțe

Și cade în naiv.

.

Te-aș zugrăvi în cântec,

Dar portativ afon

Întreaga-ți simfonie

Nu-ncape-n acest ton.

.

Te-aș zugrăvi în piatră,

Dar dalta grosieră

N-ar reuși decât

Tot piatră efemeră.

.

Te-aș zugrăvi în vise,

Dar ceasul pământesc,

Mileniu de visare,

Puțin e s-o înplinesc.

.

Te-aș zugrăvi în lacrimi,

Dar par izvor uscat

Să pot uda eu unul

Oceanul nesecat.

.

Așa că îmi rămâne

Doar veșnica mirare

Și biata neputință.

Prostie, ești prea mare !

 

,, DIN CULISELE SPIONAJULUI ”

Nea Țuțu

Pasionat de romanele de spionaj, mare admirator al spionilor celebri și a muncii de informații, Simion Țuțuianu sau simpu, nea Țuțu, proaspăt pensionar de la CFR, se considera un cunoscător al fenomenului. În lungile ture la triajul București-Nord, devorase toți autorii consacrați. Filajul, legendarea, lucrul sub acoperire, documentarea, interceptarea, cazul în lucru, rețeaua informativă, disimularea și multe altele, erau denumiri care nu mai aveau nici un secret pentru nea Țuțu. Idealul său feminin este, firește, Mata Hari, citise tot ce se putea citi despre ea.  E o enciclopedie, toate cazurile de spionaj mediatizate le cunoaște în detaliu, nu-l surprinde nimic, nu-l ia nimic pe nepregătite – ,,De mic am avut pasiunea asta, tot ce vedem e fum, lucrurile mari se petrec în spate…’’, spunea frecvent.

Totuși, nea Țuțu mai avea o mare și arzătoare dorință, îl măcina ca și neîmplinire, aceea de a cunoaște pe viu un spion, să-i strângă mâna, să-i simtă sângele rece și aura de mister. Evoca cu patos această dorință – ,,După asta, pot muri liniștit !’’. Cât nu s-a frăsuit, cât nu s-a gândit cum și unde… Ieșea în nopțile calde de vară la plimbare, prin locuri în care gândea el, și din ce citise, că ar putea zări măcar… Se visa uneori  nimerind în mijlocul unei situații, salvând vreun astfel de om încolțit și rămânând prieteni pe viață, întâlnindu-se în locuri ferite și îmbrățișându-se frățește. Deocamdată însă… O singură dată inima îi bătuse, mai să-i spargă pieptul, când  un tip, cam jerpelit, l-a abordat conspirativ – ,,Domnu’, m-ați putea ajuta ?’’. ,,Cine ești domnule ? Ce vrei ? Zi  pe șleau !’’, l-a îndemnat…așa cum citise. ,,Domnu’ recunosc, sunt fost securist, dați de-o țuică… ’’. ,,Mama voastră de derbedei ! ’’, l-a tuflit cu obidă.

Adormea cu visul frumos și speranța că  pasiunea sa va fi împlinită într-o bună zi și că un spion în carne și oase va completa partea teoretică pe care nea Țuțu o acumulase în ani și ani, lăsând cu gura căscată amicii la pub sau la câte o onomastică.

Era într-o duminică dimineață, când nea Țuțu, după o raită prin piață, cu ziarul în mână, găsește în cutia de scrisori,  un bilet laconic – ,,Diseară,  la locul cunoscut.’’.  Nesemnat. Și-a revenit abia după două pahare cu apă. ,,Gândește Simioane, gândește !’’, își striga în sine. S-a tot frământat – ,,Locul…precis îl știu…pune-ți capul la lucru ! ’’. A rememorat toate plimbările nocturne – ,,Asta e ! Da domnule, asta e ! ’’. Da, jubila, decriptase mesajul – ,,La statuia lui…acolo unde e scris pe soclu – Cunoaște-te pe tine însuți’’. Mereu zăbovea acolo preț de câteva minute, până se punea verde la semafor. Și-a pus costumul cel bun și cu o oră înainte de căderea serii a pornit spre locul cunoscut – ,,În sfârșit ! ’’ – își spunea cu inima vibrând – ,,O viață de așteptare, nu a fost în zadar ! ’’.

Eu mă opresc aici cu relatarea, tainele spionajului mă depășesc, cert e că, duminică de duminică, la căderea serii, nea Țuțu merge la locul cunoscut, ce face…n-am îndrăznit să-l urmăresc. Mă preocupă  mai mult scandalul din apartamentul de deasupra, vis a vis cu nea Țuțu, care periodic răzbate. A început  într-o zi, când o voce de bărbat, striga la madam Cornea, văduva –  ,,Ți-am lăsat bilet în cutie…te-am așteptat trei ore…era să am scandal și cu nevastă-mea’’. Văduva tot susține că n-a găsit nimic. Ei știu…

T.D. ȘI CU ASTA…VĂ SALUT, V-AM PLICTISIT DESTUL

 

,, PRECUM ÎN CER, AŞA (AR TREBUI) ŞI PE PĂMÂNT…”

1234006133-sc-297

,,învoială…’’


Plecăciuni, Sfântă Instanţă,

Am venit aici, de faţă,

Să dăm seamă, neam şi soi,

Judecăţii de Apoi.


Clemenţă şi îndurare,

Noi Te rugăm, la picioare.

Ne-am robit în gând şi carne,

Slăbiciunilor umane.


Proşti cu duhul şi cu capul,

Am conlucrat şi cu dracul,

Ne-am dezis şi de ,,Porunci’’,

Scaraoschi ne-a dat brânci !

Am mai uitat şi de post,

Sclavi ai pântecului rost.

Acum plângem, ne căim,

Totul Îţi mărturisim.


Implorăm, a mia oară,

O sentinţă mai uşoară,

Muncă grea Tu să ne dai,

Cel mai umil job din…Rai.


………………………………..

– Măi copii, ce bucurie,

S-aud dreaptă mărturie,

Dar gravă, aţi fost mişei !

Dragilor, vă pasc ani grei !

Slabi în crez şi răi trupeşte,

Asta crunt se pedepseşte

Şi ca să puneţi capacul,

Va corupt şi cornoratul.


Dar, că M-aţi rugat aşa,

De ,,răcoare’’ a vă scăpa,

Vă ajut cu-n colţ drăguţ,

De pedeapsă, mai ,,călduţ’’…


Cum aţi cerut, ştiu un loc,

Un job greu – ,,jos’’- lângă…foc,

Sursă energetică.

La ,,centrala termică’’ …!

T. Daniel

 

Etichete: