RSS

ÎN CAZ CĂ…

În caz că societatea românească de consum încă nu s-a edificat asupra ta, dacă ești un român prost cu apucături de american și mai prost sau un român prost cu apucături de român și mai prost, iată cum îi poți veni în întâmpinare întru clarificarea definitivă a dilemei –
1. Renunți la pachețelul de acasă că, în pana mea, doar palizii crapă din traistă, și mănânci dimineață, la prânz și seara la fast food ca tot omul cu un job ce nu incubă săpatul de șanțuri. Înainte de 40 de ani rezolvi în acest fel două mari probleme – vei arăta ca Dorin Cioabă, regele gușei și al burdihaniei, simbol că-ți permiți multe, ce plm. o viață ai, plus că vei avea toate motivele să…
2. …dai bani grei comercianților de produse pseudo bio, fiindcă ai ajuns un grăsan imbecil și simți nevoia să te autosugestionezi cu cârnați chimici de la țărani hoți, în speranța că vei ajunge să-ți vezi iar puța fără oglindă. Asta nu se va mai întâmpla decât dacă Matache măcelaru pune cuțitul pe tine așa că-ți bagi pl. și ca un om cu posibilități ce ești te superi și renunți la palinca și vinul de țară pe care-l beau toți cocliții și te bagi pe…
3….vinuri de colecție și uiscane de x ani, de la supermarketu din colț. Chestiunea îți rezolvă și ea câteva probleme contemporane – ficatul tău de grăsan prost, deja praștie, va conține mai multe drăcii ca tabelul lui Mendeleev, cearcănele vor întrece în amplitudine gușa lăsată pe piept. Să fie primit, dacă-i de la Jack Daniel s distilat la Pocreaca și vin franțuzesc din pastile românești e semn că te respecți, merită. Apoi, în țeasta ta obosită look-ul a la Viorel Lis se datorează stresului de la slujbă, unde trudești ca să poți trăi-n acest fel, pe picior mare. Așa că îți iei concediu și anul ăsta renunți la Nisipuri și…
4….pleci în Maramureș sau pe la mănăstiri sau la munte, să-ți reîncarci bateriile. Unde din cauza delicateselor bio, a aerului rarefiat și a nevestei care vrea copii suferi un preinfarct. Sau mă rog, te ia dracu într-o seară când ai mâncat, ca băiețașii la un restaurant cu specific marțian, că-n plm., o viață ai. Ieși, după o noapte, din perfuzii, te bagi doar pe carne de pui, țigări light și…
5…sală tată, sală. Te cam desumfli când constați cu frustrare că la sală nu prea sunt grăsani proști ca tine, cel mult mușchiuloși și mai proști ca tine. Oricum te duci, că-n plm., doar nu muncești degeaba, o viață și un statut ai. În plus că parcă nu te mai simți așa grăsan, prost însă tot ești, dar asta n-o vei simți nicicând. În consecință îți faci și acasă o cameră cu aparate, îți iei și arc cu săgeți, praștie, bumerang, pușcă cu lunetă, adică tot ce nu-i apanajul grăsanului prost. Bine…
6…nici copiii nu-s, dar iacătă nevastă-ta e borțoasă ! Probabil de la Maramu i se trage că din altă parte n-are cum. Arunci aparatele, amenajezi camera copilului, cumperi căruț, rezervă de căruț, două șifoniere de haine, unu de fetițe, altul de băieței, că nu se știe. Și aștepți și aștepți, trec lunile, anii și societatea românească respiră ușurată că nevastă-ta nu-i nico gravidă nimica ci e și ea tot o grăsană proastă !
T.D.

 
2 comentarii

Scris de pe 30/08/2013 în Fără categorie

 

PENTRU UZ EXTERN

Ispititorul îndemn ,,Pentru uz extern” a făcut de mult carieră în România. La început o provocare, în momentul de față subiect de caterincă pentru marea comunitate spirtomană . Filosofia etilică autohtonă spune cât se poate de clar – orice îți bușește direcția e propice consumului. Inscripții ca 70, 80 sau 90 % concentrație alcoolică sunt deja desuete. Cine mai stă să numere ? Machitorul profesionist e un tip cu beregata argăsită ca pielea de bivol, nu angajat al unui institut de statistică. Buchetul de infirmerie al licorii și albastrul mai intens ca ochii tătucului machitorului, marele Dobrin, nu mai constituie de mult un impediment. Scrie clar, ,,Spirt medicinal” sau ,,Alcool sanitar”. Ce, medicina face rău ? Din contră. Cândva îngurgitarea se făcea mai cu fereală, sub paravanul durerilor de măsele sau de încheieturi. Era pandemie de așa ceva. S-a renunțat. Nu era deontologic. Meseria de alcoonaut e una ca oricare alta, se practică la vedere și nu în clandestinitate. O juma’ de Mona cu prietenii sau familia, la ocazii ori pur și simplu de sete, nu mai constituie un moft, a devenit o necesitate. Mirosul îmbietor de metanol proaspăt se împletește cu mireasma de primăvară târzie făcând din cătunul românesc și nu numai un tărâm al visării. Mirajul licorii e irezistibil, mai irezistibil ca niciodată și lucrează neobosit întru stârpirea timpurie a tinerei generații ce încet dar sigur îi deprinde gustul. Uitate-s primitiva pufoaică, trascăul de lanțuri și gumari sau înecăciosul carmol de-l detectau prietenii de la o poștă și-ți cădeau în poartă la machit moca. A trecut vremea când se trezea spirtul, tras prin pâine de oameni ce nu știau să-l aprecieze la justa valoare. „A-ți bate joc de ficat în halul ăsta e o blasfemie !”, mărturisește Maicăl Boască, relativ nou în branșă, dar un autodidact, cum se autodefinește. ,,Mi s-au deschis ochii și am început să-i realizez potențialul după mai multe experimente. La început a fost carmolul și formolul, dar știți cum e lumea la țară, mă considerau excentric. A urmat alcoolul industrial, da de când nașu nu mai lucrează la fabrică e greu de procurat. After-shave-ul e scump și apoi atrăgeam suspiciunea c-aș avea bani. Spirtul l-am descoperit întâmplător, căutam sticla cu sodă caustică și cârpit de somn am dat pe gât cam 400 de spirt. Atunci mi s-au deschis ochii.” Domnul Boască privește cu reticență și mari rezerve bodegile, barurile și cârciumile – ,,Eu unul nu frecventez asemenea locuri unde dai peste fel și fel de indivizi treji capabili de orice. Apoi știu sigur că ce se vinde acolo e îndoit cu apă. O farmacie nu și-ar bate niciodată joc de consumator în halul ăsta.”, încheie Maicăl Boască învelindu-se cu propria vomă și urându-ne noapte bună.
T.D.

 
 

OUT

Declamă unii cu ochi mari și apoși de vițel înțărcat de-ți vine să-i iei la palme și măciuci – ,,Vai, ne pleacă medicii din țară, ce ne faceeeeeem ? Ne pleacă ingineri, cercetători, vai !”. Acest segment de maimuțe urlătoare se referă la migrația ,,elitelor”, despre care pomenind așa lacrimogen tind să sugereze că pe acolo orbitează și ei. Alt segment, cu moacă de bovină adultă, nu mugește atât de sonor dar în spațiul dintre coarne rumegă idei din zona disprețului la adresa celor ,,neelitiști” plecați afară. Inadaptați care fie ,,șterg babe la cur” fie ,,căpșunari”. Din cauza pereților de BCA ai cutiei craniene izolată termic și fonic, mintea lor le spune să se delimiteze de acești oameni care în mod nepatriotic au părăsit ,,bătătura lu’ tataia” ca să facă nuș’ ce prin străinătăți.
Bun. Acum dacă-i întrebi pe primii (vițeii înțărcați) despre ,,neelitiștii” ce ,,șterg babe la cur” îți vor răspunde promt – ,,Să plece domnule, să muncească, de asta am făcut revoluție, de asta suntem europeni !”. Dacă întrebi pe ceilalți (bovina adultă) despre ,,elite” vor mugi sonor și idiot – ,,Da, ăștia să meargă, ăștia fac imagine bună țărișoarei, așa ca Nadia !”. În fine, dacă-i amesteci într-un țarc și îi întrebi – Dar dumneavoastră nu sunteți tentați să plecați ? Știu că susțineți sus și tare că România e de căcat ! – vor bolborosi răspunsuri care mai de care mai oligofrene, de la ,,dorul de mamaia” până la ,,dacă plecăm toți, aici cine mai schimbă ceva…”. Asta la nivel de sunete. Pentru că realul răspuns îl citești pe fețele lor constipate de prostie, invidie și românism bășinos și ar suna cam așa – ,,Nu, deși n-am mari perspective aici, de fapt nici una, nu plec deoarece pe lângă faptul că sunt prea prost să fac ceva ca lumea, am și o lene colosală în mine, așa că stau aici și emit păreri.”.
Dacă mă întrebi pe mine, o să-ți spun doar că treaba cu ,,elitele” și cu ,,ștersul babelor la cur” e simptomul tipic românesc al extremelor: fie a ne căca pe noi că suntem buricul pământului și Europa n-a mai văzut doctori și ingineri ca în România, fie că suntem paria planetei și babele au așteptat căderea comunismului ca să fie șterse la cur. Cam asta sugerează cele două mari teorii vis a vis de plecatul out, două teorii antitetice total: prima atât de comunistă că-ți vine să vomiți – ,,suntem cei mai deștepți !”, a doua capitalistă, nimic de zis – ,,suntem idioții planetei, asta e…”. Enormități greu de acceptat dacă nu faci parte din categoria vițeilor înțărcați sau a bovinelor adulte. Și cum consider că n-am vreo tangență niciunii spun doar că hotărârea unor oameni de a-și croi destinul și în locuri unde ,,a munci” nu e doar un eufemism pentru „a fute buha” e mai mult decât de apreciat și ar putea constitui punctul de plecare în schimbarea mentalității strămoșești cum că munca eficientă și productivă e doar pentru luzări. Cât despre depopularea țărișoarei de genii, nu-i nici un pericol, cum nu-i nici unul ca neelitele să ne facă de râs. Din contră. Ca pericole aș evoca totuși bovinele sus amintite.
T.D.

 

ANUNȚ

În Centrul Vechi al capitalei, între străzile Blănari și Șelari, perpendicular cu strada Șepcari, municipalitatea a deschis strada Cocalari. Locația este destinată acelui segment din lanțul trofic pentru care pișatul la gard este o cerință pe care orice terasă care se respectă trebuie să o îndeplinească. ,,Era pur și simplu o discriminare ca noi băieții cu burtă și ceafa groasă să fim obligați să folosim toaleta doar fiindcă suntem ceea ce suntem. Eu unul sunt și claustrofob,  era un chin.”, mărturisește Giany B. Strada beneficiază de absolut toate facilitățile, ganguri întunecoase pentru doamne și domnișoare, ziduri îmbibate cu urină aduse tocmai de la bodegile din Ferentari precum și porțiuni de drum desfundat, medium și low frământat, specifice cartierelor de vile de la periferia capitalei. ,,Coboram din Audi cu pantofu Boss năclăit de noroi și simțeam că-mi pierd aderența, parcă o luam în sus, era cumplit. Acum e altceva, sunt sigur pe mine.”, se destăinuie și Mario U. Pentru cocălărițele singure, antreprenorii au amenajat terase destinate mârlanilor singuri, în căutarea jumătății prin fața cărora petardele își pot etala ultimul răcnet în materie de vinilin, catarame și țâțe lăsate. ,,Treceam prin fața teraselor și palizii, triștii, nu fluiera unu, nu arăta unu șlițu, pana mea, cum să-i zici omului așa din senin – Să mă lingi în p..ă, fraiere !. Nu suntem chiar așa cum zice unii.”. Aceeași Nikita se plânge totuși de curentul din ganguri – ,,E bine ce s-a făcut, că ne-a scutit de wc-urile alea incomode, dar suntem femei, sensibile, știi tu, bate un cancer acolo…să facă ceva…”. În timp ce pe o altă stradă trupa de teatru de la Național punea în scenă răstignirea Mântuitorului cu Maia M. Într-o reprezentație de senzație, pe strada Cocalari trupa de amatori a secției 19 poliție punea în scenă mai multe arestări după un caft și violul unui domn de către două cocălărițe bete. Locuitorii Centrului Vechi se declară mulțumiți, rata de prăbușire a clădirilor a scăzut simțitor de când oamenii își fac nevoile pe ziduri special amenajate.

T.D.

 

Cum definim ,,fumătorul pasiv” ? – Acea persoană care se cacă pe domnia sa !

Fumătorul pasiv este acea persoană care se cacă pe domnia sa, dă din mâini și face urât la mirosul de fum de țigară. Nu că ar deranja-o efectiv ci pentru că mintea sa e plină de elucubrațiile unora care zbiară că fumatul pasiv ucide mai ceva ca ciuma bubonică. Nu dragă fumătorule pasiv, șansele ca tu să crăpi de la fumul produs de mine sunt la fel de mari cu a-ți cădea un Trabant în cap. Iar dacă tușești ca un bacil imbecil, e de la pneumonia de care suferi și ca un țăran ce ești, în loc să mergi la doctor, o pui pe seama țigării mele și te oftici că eu nu tușesc. Fumătorul pasiv este acea persoană care se cacă pe domnia sa și face din faptul că-i nefumător o virtute supremă. Ființă specială, neinfluențabilă, independentă care nu s-a lăsat pradă viciului indus de anturaj sau de teribilism. În schimb are ficatul praf, inima vraiște și un cur cât un buldozer adult și va sucomba fericită după o îndelungă paralizie, mândră că a rezistat tentației. La întrebarea pe care cu mecla sictirită o pune – Ce dreacu găsiți la țigări ?, îi pot răspunde tot cu o întrebare – Da ție chiar nu ți-e rușine măi grăsan nesimțit să arăți ca o putină de untură pentru săpun, ce dreacu găsești la tine ? Fumătorul pasiv este acea persoană care se cacă pe domnia sa și militează asiduu pentru interzicerea fumatului inclusiv în baruri. Nu că l-ar deranja, că el oricum e o legumă sedentară și antisocială, de gras și prost ce e, și nu a intrat din cauza frustrării niciodată într-un bar, ci doar așa, s-o mai sugă și fumătorii ăștia (care în facultate îl îmbătau la chefuri și făceau mișto de el). A căpătat ura pentru fum de țigară încercând și el să fumeze, dar bulangii i-au dat o țigară înmuiată în pișat și apoi uscată. Fumătorul pasiv este acea persoană care se cacă pe domnia sa și-n a cărei prezență trebuie musai – Pot fuma o țigară ? De fumat fumezi oricum că te doare la bască de maimuțoi, știi sigur că-n schimb el se bășește la greu în prezența ta, dar îi faci hatârului reumaticului, nu-i civilizat să-l ucizi fără a-i cere permisiunea. Are o mufă de parcă ți-ar fi făcut un imens favor. Fumătorul pasiv este acea persoană care se cacă pe domnia sa și miroase ca atare și căreia i se strâmbă trompa – Ptii, ce puți a tutun frate ! Da frate, tutun fin de țigară. Tu ce pla mea ai fumat, ți-ai fumat flocii, părul de la subraț, de puți așa ? Fumătorul pasiv este acea persoană care se cacă pe domnia sa și nu înțelege cum poți da bani pe lucruri nocive și că mai bine și-ar tăia beregata decât să facă una ca asta. Dispare subit de la muncă, afli că e în perfuzii, cu botulism de la conserve ieftine și expirate și îi găsesc și TBC. Fumătorul pasiv este acea persoană care se cacă pe domnia sa și care cândva a fost exact ca tine (de fapt placa e – ,,eu fumam dublu „) și care străfulgerat subit de o înțelepciune fără margini a renunțat la viciu. Și acum e un înverșunat antifumător, asasinat treptat. Dar nu de înțelept a renunțat, ci de tolomac. A fumat o dată de era să dea colțul, până l-au dus la urgență de la un revelion, intoxicat. În fine, fumătorul pasiv nu există, există doar această pulime care trage pe nări miros de căcat fără nici o problemă.

 
 

+ 18

 

Cum arată bărbatul care citește avid și memorează  conștiincios (nu știi când ai nevoie și, oricum, ce ai în cap nu-ți ia nimeni) sfaturi de genul ,,10 lucruri pe care musai trebuie să le știi despre sex” sau ,,cum să storci orgasm din piatră seacă” ? Păi arată oarecum ca ceilalți dar are câteva particularități comportamentale și cognitive materializate prin:

–          Își botează chestia cu nume sugestive – Nabuco, Coloana Infinitului, Ghiță Murșan sau vidia.

–          El nu face dragoste, e pentru fătălăi această formă, el rupe cururi, dă ciocane, pedale și cârje pe șifonier, lustră, în parc, lift ș.a.m.d.

–          Își leșină de râs colegii cu cadoul făcut nevestei de 8 Martie – un șnur legat de măreție și prezentat solemn la sosirea acasă.

–          Își sparge de râs colegii povestind cum ieri, cu țigara de după în bot, se ștergea senin de perdele, nevasta fiind prea ruptă să mai protesteze.

–          Are în general între 100 și 140 kg, prin urmare cei din jur trebuie să accepte tacit că da, nu-și găsesc puța prin chiloți, așa cum spune el.

–          Știe toată instituția că nevastă-sa era virgină când a luat-o. N-are curaj nimeni să-i zică că dacă era alfel, nu-l lua.

–          Îl suni, îl întrebi ce face, inevitabil răspunde – ,,Uite am dat un ciocan !” – inevitabil îi răspunzi – ,,Aha, și acu’ te lingi pe p..ă…”. Te amenință cu bătaia.

–          Cobori la prima stație, pretextând ceva, când îl întâlnești în autobuz și te-ntreabă amical – ,,Ai mai f..t și tu ceva, băi  puță ?”. Cele două chintale te-npiedică să-i dai clasicul răspuns.

–          N-a văzut golurile la meci fiindcă dădea niște ciocane, ori asta durează un campionat întreg.

–          Afli de la un coleg de-al lui de armată că un an s-a fofilat  de la duș, că-l porecleau la mișto ,,pulea” și că el e ăla care a cerut-o în căsătorie pe Mariana Cur de Fier.

–          E convins că cuvântul p..ă f..e wireless așa că urlă în mașină ,,Să ți-o trag la făăă, mamă ce-i rup curu !”.

–          ,,Bă nebunule, tu ai văzut-o pe aia, frate, ce bucată !”. Nu, n-ai văzut-o, fiincă arată ca nevastă-sa, știrbă, strâmbă și cu barbă.

 

Cum arată femeia care citește avid about sex ? Păi cu semnalmentelele de mai sus, plus cocoașă și în așa hal de proastă încât îl adoră pe ciocănar și cadourile sale de 8 Martie.

T.D.

 
 

Y & R

 

 

Oare cum arată telespectatorul fidel al lui Tânăr și neliniștit ? Probabil ca Regele Mihai, după ce se mai maturizează puțin. Început undeva prin epoca bronzului se spune că însuși Attila și chiar Ghinghis-Han au ratat multe carnagii țintuiți fiind cu sufletele la gură la tv – ul  agățat de șa. Pe la episodul patru sute și ceva, spun izvoarele, ar fi căzut Imperiul  Roman, episoadele îndrăgitului serial devenind repere istorice. În multe foruri academice s-a propus chiar înlocuirea cronologiei cu înainte și după Hristos cu înainte și după Young and restless (î.Y&R, d.Y&R). Totuși s-a renunțat, dat fiind faptul că data genezei sale este imposibil de estimat și nici nu dă semne că ar sucomba curând. Pe meleagurile noastre el a fost propovăduit relativ târziu de către un sfânt obscur, Pro Tv, dat fiind faptul că și Cristofor Columb l-a adus tot cu întârziere din America. Vestigiile de  acolo spun că incașii și maiașii, cu calendarele lor sofisticate, i-ar fi întrezărit sfârșitul, dar sunt doar ipoteze și se pare că această îndrăzneală a fost pedepsită, civilizațiile dispărând în jurul episodului o mie și ceva. Tot atunci a luat naștere legenda blestemului lui  Y&R, mitul lui Sisif în fapt. Sisif, un cetățean care a avut îndrăzneala să intuiască  deznodământul milenarului serial a fost pedepsit să urmărească în buclă, veacuri și veacuri de-a rândul, întreaga producție, fiind practic singurul pământean care se poate să-i cunoască finalul. Și Nostradamus s-a aventurat pe tărâmul speculațiilor și n-a sfârșit-o nici el prea bine. Totuși, din scrierile sale reiese că sfârșitul lumii ar coincide cu sfârșitul lui Y&R, ceea ce scutește planeta de orice griji,  cel  puțin în următorii 5000 de ani. Despre Y&R la români se pot spune și aici  multe.  Majestatea Sa își amintește cu plăcere cum tatăl său Carol îi citea savuroasele dialoguri în cinematograful de la Peleș. Tot Regele ne spune că lui Hitler i-a venit ideea raich-ului de o mie de ani tot în urma vizionării serialului, care, în mod cu totul miraculos a supraviețuit Holocaustului deși a pierdut circa un milion de episoade. În urma tristei experiențe a lui Hitler, comuniștii au realizat că nimeni nu poate supraviețui serialului, fiind un real blestem, și l-au interzis. A revenit în anii 90  și nici măcar Silviu Bruckan nu și-a  mai permis să facă previziuni asupra filmului.

T.D.