,, STUDIU DE…CAZ ”

Un caz aparte

Parlamentarul român este un specimen demn de analiză, atât ca nivel la care el înțelege politica, cât și ca om, caracter.

Pe de o parte, partidele, ca grupări cu o viziune presupus unitară, au dreptate să-i excludă pe cei care au alte opinii. În orice țară, lucrurile bune sau rele, nu se fac individual, ci grupul, în speță un partid le face. Ori caracteristica grupului, bun sau rău, e unitatea. Așadar, e perfect normal ca oricine e rebel, fie justificat sau nu, să fie eliminat, e o lege naturală. Pe de altă parte,  pe un individ, cu aspirații parlamentare, îl doare în cot atunci când aderă, de viziunea sau ideologia acelui grup. Singurul său țel e să ajungă parlamentar, crezând, naiv și imberb, în cel mai bun caz, că odată ajuns acolo, poate el, de unul singur, să mute munții din loc. Evident, eroare, chiar dacă unii chiar sunt mânați de bune intenții, în Parlament sunt simpli ridicători de mână, partidul dă direcția, așa este oriunde, degeaba ne supărăm, că, chipurile se dictează de la centru și că vezi D-ne partidul nu lasă parlamentarul propriu să-și exprime votul conform propriei conștiințe. Fals, conștiința și-a manifestat-o aderând, fiind de acord cu politica partidului, când nu mai este de acord, pleacă singur sau e exclus, punct. În nici un caz nu votează contra, nu-i vorba că-i bine sau rău, e vorba de grup, care, în acest fel devine o turmă fără direcție. Un partid trebuie să fie o entitate omogenă, cu aceiași voce, ea se armonizează în interior, dinainte, nicidecum în momentul unei decizii. Dacă se petrece așa, pe moment, e rău, dispare orice credibilitate și garanție, lucru nedorit de electorat, duce la cel mai mare rău, generic numit fierberea internă.

Așadar, e parlamentarul român un tip duplicitar sau mânat de rele intenții ? Nu, eu nu cred asta, nu în cazul tuturor cel puțin. Cred mai de grabă că este un om lipsit de cultură politică, nepriceput și heirupist, confundă politica cu grădinăritul sau show bussines-ul sau berăria. Într-un top al oamenilor nepricepuți în ceea ce fac, politica ar da cei mai mulți stângaci. Omul e total incapabil să-i înțeleagă mecanismul și, odată ajuns senator sau deputat, o transformă în bâlci, de multe ori chiar fiind bine intenționat. Își închipuie că singur poate face ceva. Apoi, brusc parcă are o revelație, a aderat la un grup care nu se potrivește cu convingerile lui. Pleacă sau e exclus, aderă la altul, la fel, și uite așa Parlamentul României și scena politică în general devin un fel de laborator de încercare pentru tot felul de oameni, probabil cinstiți, dar fără nici cea mai vagă cultură politică și știință de a face politică. Le-ar trebui două trei mandate să se dumirească…stânga, dreapta, centru…etc.

Cel mai recent exemplu este simpatica fostă vedetă TV, de vreo lună parlamentar,T.T. Sigur, ea a votat cum aș fi votat și eu la moțiune, cu o diferență, eu nu-s politician, cum nici ea și nici mulți alții nu-s. De fapt ei sunt, dar doar prin prisma unei afilieri politice, pur habarniste. Sunt probabil mici oportuniști, cu pretenții de oameni politici. Sărmana sus amintită, bine intenționată de altfel, s-a trezit marți, la vot, că a greșit partidul… Păi, dați-mi voie, cu astfel de politicieni, partidele e normal să fie în degringoladă și pericolul este că nici măsuri realmente bune, care or fi ele, să nu poată fi adoptate. Repet, acești aspiranți într-ale politichiei, înainte să se înregimenteze într-o tabără, trebuie să învețe prima lecție, fără partid puternic, în politică, ești nimeni, așa cum și partidul fără coeziune e nimic. Aici e problema, există în fiecare grupare, la noi, un nucleu, dar restu-i…mișcare browniană.

Nu am vorbit acum, pro sau contra vreunei formațiuni, ci în general, e o caracteristică general valabilă. Am vorbit ca principiu și contra modului, total după ureche, în care cei mai mulți, întâi intră în politică și apoi, după aia, își caută direcția. Ce D-zeu să aștepți de la partide cu asemenea prozeliți de ocazie… E una dintre cauzele ,,competenței’’ politicului, înșiși cei care fac chipurile politică, de fapt…își urmează fie niște interese personale mărunte, fie nu știu ce fac. Doamna vedetă, deși, repet, a votat contra guvernării, pedelistă fiind, dați-mi voie să nu-i port nici o stimă, nici ei, nici celor aidoma sa. Cu votul său sunt de acord, dar când a candidat, acum cam două luni pentru PDL… Eh…și eu acum, ăia i-au întins mâna și au făcut-o politician…sărăcuța, sper că măcar s-o fi trezit, deși…e reprezentativă, omul politic, parlamentarul român în toată splendoarea lui… O fi crezut poate că ajunsă în politică, va da ea singură legi. Nu , nu poate, cum nici un partid, cu asemenea reprezentanți nu va putea. Vai de politica românească !

Da, la nivel de individ, putem vorbi de trădare, cu tot ce însemnă ea. Ai intrat de bună voie într-un partid, îi urmezi linia, stabilită și ea tot pe principiul majorității în forurile sale interne, oricare ar fi el, nu, hodorong tronc, la un vot, ești contra. E demagogie că un membru votează cum visează el, nici vorbă, oriunde direcția partidul e dată de opinia majoritară din interior… A, nu-ți convine, demisia. E altceva, e traseism, dar nu trădare. Din nefericire binomul traseism-trădare este nordul politicii noastre. E politica o curvă, e clar, dar la noi e una din aia ….care-ți fură și portofelul. E și între curve o diferență, e cea stilată și e aia penală, made in Romania.

T.D.