,, EA ”

specii

Prin mintea omului cicălit, trec următoarele chestiuni, replici la convingerile soţiei.

- Oare dacă torn toată ciorba pe mine, divorţează ? N-am încercat niciodată, sunt curios !

- Dacă ar şti că am ieşit pe balcon în şosete, precis face un atac cerebral !

- O să-mi cumpăr un trening de culoare deschisă, pe ăla nu se văd scamele !

- De cât perie şi aspiră covoarele, o să le rupă şi la 70 de ani o să aibă cocoaşă ca dromaderul !

- Uffff, am scăpat ! A văzut varul de pe mâneca paltonului, bine că s-a luat de asta şi nu s-a prins c-am călcat în rahatu ăla de câine !

- La vară, când începe Campionatul Mondial de Fotbal, îi cumpăr o plasmă pentru telenovele, poate am linişte !

- Ce au merele şi cartofii ăştia ? Nici măcar nu le-am luat de la ţărani… E dusă !

- Hi, hi, hi ! Tot măsoară vinul din damigeană… În baza ăluia aş muri de sete !

- Ia să beau eu cafeaua pe balcon, să par ocupat, îi zic că supraveghez maşina, asta o încântă !

- Dacă arunc pe geam o pernă şi-i zic că a căzut în timp ce-o pusesem la aerisit pe pervaz, oare crede ?

- La somnu’ ei, poa’ să cadă blocul ! N-a auzit asnoapte când am scăpat capacul de la oala cu sarmale. Măcar noaptea am linişte !

- De acum fac la oliţă şi fac duş în copaie ! În debara !

- Doamneeeeeee ! Ha, ha, mare ţi-e grădina ! Eu am intrat încălţat în dormitor şi ea ţipă că cică în sufragerie !!! Ha, ha !

- Aleluia ! Au desfiinţat bara de bătut covoare !

- Weekend-ul ăsta…precis se va defecta aspiratorul… Nu-mi trebuie decât o şurubelniţă !

- Oare la cât se termină mizeria aia de telenovelă ? Să ştiu la cât plec de la serviciu…

- Mă îmbrac cât face ea duş…n-am chef de aranjat iar şifonierul !

- Cică nu fac nimic…fac dezordine, altfel viaţa ei şi-ar pierde orice sens ! ha, ha.

- Sânt un om norocos…cu muierea asta, nici dracu-n persoană n-ar veni la uşă, hoţii nici atât !

- Dacă voia gresia ştearsă, trebuia să se mărite cu un mop ! Ca dobitocu’ de la etajul cinci ! Cretinu nu realizează că apartamentul lui s-a terminat şi spală şi scările !

- Aha…forţele oculte au tăiat cablul ! Vezi că se dă filmul şi la aragaz !

- Inginera ! Ea scoate mufa şi tot ea ţipă. O fi auzit de wireless…la coafor.

- Hm…îmi pare rău că m-am răstit la ea cu untura aia…se poate şi mai rău, una a aruncat drojdie în wc !

,, EL ”

specii

În accepţiunea unei neveste cicălitoare şi peste măsură de gospodină, entitatea numită soţ poartă următoarele caracteristici, domestice şi veşnic înfierate de gura neobosită a femeii cu şapte perechi de ochi. La redau, întru veşnica băgare la cap a celor în cauză.

- Soţul are mari probleme cu cavitatra bucală, mai exact, în popor, afecţiunea se cheamă –  ,,gura spartă’’, face o groază de firimituri când mănâncă

- Şosetele bărbatului sunt aparte, veritabili magneţi pentru scame şi alte impurităţi, care ucid covoarele

- Treningul cu care omul umblă prin casă e o cârpă ordinară, infestată cu inamici ai igienei, care refuză să fie spălată

- Este total lipsit de iniţiativă, n-ar aduna şi el o scamă, n-ar piguli o haină de puf, nici să-l pici cu ceară

- De câte ori intră în casă, bărbatul aduce cu el tone de mizerii, pe care le depozitează pe canapele, mochete, fotolii etc

- Soţul cicălitoarei nu priveşte la televizor, el trândăveşte acolo, tolănit ostentativ, zace ca o morsă, face gaură-n fotoliu, parazitează

- Când e trimis la piaţă, veşnic se întoarce cu cele mai stricate mere, cei mai mici cartofi, un papă lapte, bătaia de joc a ţăranilor escroci

- El nu bea un pahar de vin sau o bere, stă şi bea ca un porc, călare pe damigeană, stropeşte cu particule imaginare toată mobila şi covoarele

- Sâmbăta sau duminica, soţul nu se trezeşte şi-şi bea cafeaua în fotoliu, el se mută de pe un pat pe altul, ca o termită îmbuibată

- -    El nu se trezeşte din pat, ci din bârlog, e atât de primitiv încât în 25 ani, niciodată n-a scos pernele la aer

- Cu toate astea, el noaptea nu doarme, cotrobăie prin frigider, la oale, bea şi mănâncă pe ascuns şi face dezordine, profitând că soţia doarme dusă

- După 25 de ani de stat la bloc, încă n-a căpătat îndemânarea necesară folosirii băii, stropeşte, lasă cada murdară etc, este veşnic invitat să se civilizeze

- Este specimenul care abia aşteaptă să fie puţin singur acasă, ca să poată umbla încălţat prin sufragerie

- Nu va conştientiza în vecii vecilor că bătutul covoarelor e o chestiune mult mai serioasă decât încălzirea globală sau poluarea

- Are probleme alarmante şi cu ochii şi urechile, nu vede munţii de praf ca să-i şteargă din proprie iniţiativă şi nu înţelege muzicalitatea aspiratorului

- Punctualitate lui e catastrofală, mereu vine acasă prea devreme sau prea târziu

- Omul nu se îmbracă pur şi simplu, fie întoarce pe dos şifonierul, fie a făcut el cumva şi pantalonii ,,parcă-s scoşi din…’’, fie pantofii nu-s făcuţi de anul trecut

- În general, cicălitul ,,Nu face nimic !’’, iar ceea ce totuşi reuşeşte să facă, se datorează, nouă zeci şi nouă la sută, ei

- Existenţa lui e un noroc imens – ,,Mare noroc ai avut, fără mine, câinii de mâncau !’’

- Înainte de a pleca într-o vizită, omul trebuie bine prelucrat,ce să facă, ce să vorbească, cât să bea

- Toţi ceilalţi bărbaţi spală rufe, mătură, şterg gresia, faianţa, geamurile, el nu, dintre toţi masculii, tocmai pe cel mai trântor ea l-a nimerit

- El e vinovat când cablul are o avarie şi ea pierde telenovela, la toţi ceilalţi precis merge – ,,Numai la noi nu ! Halal bărbat !’’

- Tot el e de vină…cablul merge, dar scosese ea mufa când a şters praful…

- În fine, după ce că nu face nimic, trântorul mai şi comentează, ca zilele trecute, când ea a turnat untură încinsă în chiuvetă, înfundând toată coloana. El a criticat-o. Ce măgar !

T.D.

,, POLITICĂ SOCIALĂ ”

politică

La ,,Cârciuma lu’ Anton’’,

Stau Gogu şi cu Ion,

La o ţuică, critică,

Treaba din politică.

.

Ioane-i mare năpasta !

Guvernu-i ca ţuica asta !

Nici tare, da nici poşircă,

Cred că e aghezmuită !

.

Gogule…la fel îmi pare !

De cân’ sugem la pahare,

Groază de parale-am dat

Şi nici gând de îmbătat !

.

Aşa-i mă, cam zamă goală!

Îmbătaţi cu apă chioară !

Bă, dacă tot cad sub masă,

Barem…cu ceva de clasă !

.

- Alo, voi, cu critica !

Mai lăsaţi… politica !

C-o-ţi mai bea pe datorie…

Strigă Anton, cu mânie.

T. Daniel

,, AMINTIRI DE LA SIBIU ”

taxi

- Apoi, domnule taximetrist, du-ne la şcoala militară, venirăm tocma’ de la Vaslui, la băiat. Ne iei pe toţi patru ?

- Merge, urcaţi.

- Frumos oraş Sibiul dom’le, văd că ai ce zări…

- E superb, într-adevăr. Facem un un tur ? E vreme ideală…

- Da, hideală, da tre’ s-ajungem la băiat, azi depune jurământu’…d-aia şi venirăm toţi patru, io, măsa şi cumnatu’ cu sormea…drum lung de la Vaslui…

- Da,  da…merită drumuuuuuuuuuu…

- Da, domnu’ şofer, uitai să-ntreb…de parale…cât face drumu’?

- Păi…uită-te şi  matale, am pus ceasu’, vedem cât arată când ajungem.

- Da, da, eşti cinstit dom’ şofer…am auzit io de d’ăia care plimbă lumea…dumneata…jos pălăria !

- Domnule, eu cât spune ceasu’ şi pe unde vrea clientu’…aia e…

- Halal dom’le, să-ţi dea D-zeu sănătate, din tren ne gândeam să nu dăm peste v’un egsgrog…

- Ceasu’ vorbeşte nene, eu…ce spui, aia fac !

- Eeeeee, mai sânt şi oameni ca dumneata, de omenie !

- Asta e ! Am ajuns…trag la poartă, da?

- Daaaaaaa…repede ne-ai adus ! Cât face…ceasu’…că  nu văd fără ochelari…parcă douăj de mii scrie…nu ?

- Aia-i boierule !

- Buuuuun ! Ia la tata…şaptezeci…şi cinci…optezeci ! Două zeci de căciulă, nu ?

- Absolut barosane ! Cân’ plecaţi, întrebaţi de Gelu, io-s, ceasu-i sfânt…doar văzuşi !!!

- Dac-om fi cinci, e supărare ?

- Se poate !!!??? Punem ceasu’…

T.D.

,, FIERBERI DE PARTID ”

fierberi

Domnule, s-ar putea să par răutăcios, dar mă încearcă o bucurie nedisimulată văzând luptele interne pentru şefia PSD-ului. Să văd măcar puţin suferinţa de pe chipurile unora. Acum, noi, electoratul, nu mai suntem decidenţi, aşa că ne putem desfăta, privind cum se sfâşie între ei cei care până mai ieri promiteau marea cu sarea. Şi nu-i vorba doar de acest partid, s-a nimerit doar ca acum acesta să fie zbuciumat în interior, ca urmare a prezidenţialelor.

Îmi face o plăcere diabolică să urmăresc cum, unii care până nu de mult erau ridicaţi în slăvi, acum sunt terfeliţi de proprii colegi de partid şi abia acum li se pun în lumină şi părţile slabe, ascunse voit de ochii noştri în timpul campaniilor. Abia acum citesc reala îngrijorare de pe chipul unor politicieni, sinceră, nu pentru soarta ţării, pentru propria soartă şi poziţie în partid. Acum îngrijorarea e cât se poate de veridică, mergând până la suferinţă, e altceva decât cursa de minţire a electoratului, la care toată maşinăria activismului de partid punea umărul. Acum, însăşi maşinăria trebuie convinsă, lucru cu adevărat solicitant.

Apoi, aici, învinsul sau învinşii, nu mai pot invoca public fraude sau alte vrăjitorii, trebuie să digere în linişte găluşca, acolo, pe poziţia ierarhică din partid, pe care proprii colegi i-au azvârlit. E unica noastră consolare, ca să spun aşa, vis a vis de dezamăgirea pe care ne-au produs-o nişte politicieni. Îi vedem ,,doborâţi’’ de proprii ortaci şi acum chiar avem certitudinea că asta o resimt din plin. Cred  că-i unicul moment când plătesc cu adevărat pentru incompetenţă, singurul moment când voinţa electoratului îi ajunge, pierderea unui scrutin, abia acum produce efecte cu adevărat dureroase.

Aceste lucruri mă bucură şi nu o ascund. Din simplul motiv că, de două zeci de ani, indiferent că au pierdut sau au câştigat, aceiaşi balauri sunt acolo, în vârf. Situaţie profund anormală, în ţările civilizate nu există, ca la noi, o veritabilă profesie de ,,veşnic candidat’’. Cine pierde o dată, în democraţiile civilizate, lasă locul altuia, nu dăinuie acolo zeci de ani. Noi ne luptăm, de atâta vreme, să scăpăm de aceiaşi şi aceiaşi oameni, îi dăm pe uşă afară iar ei, peste patru ori cinci ani, reintră cu neruşinare pe geam, cu mine spăşite. Aceleaşi figuri obosite şi îmbătrânite în rele. Obosite din punct de vedere al mentalităţii, că energii şi talent au suficiente pentru a se ţine cu dinţii şi a reapărea tot ei pe post de unice alternative viabile pentru a ne conduce.

Epurarea  acestor dinozauri nu o poate face decât propriul lor partid, să-i înlocuiască efectiv cu alţi oameni. Lucru care nu s-a prea petrecut până acum, aceiaşi elefanţi vechi şi sforari, fac jocurile cam prin toate formaţiunile politice. De aceea mă desfăt privind fierberea actuală a PSD-ului, trag speranţă că vor veni la conducere figuri noi, nemanipulate de păpuşari din vremuri de demult. E o speranţă firavă, pe care o nutresc faţă de toate partidele, sper că la următoarele alegeri, ,,aria de selecţie’’ să fie mai proaspătă. Până atunci…să fiarbă cazanele, chiar a venit vremea reformării partidelor şi infuziei de sânge proaspăt. Iar asta, doar ele însele o pot face, sunt convins că bătrânele fosile exasperează pe mulţi. Sincer, eu m-am săturat să văd aceleaşi moace, cum chipurile vin acum să upgradeze un partid. Nu-s fan al nici unei formaţiuni, dar faptul că ele conduc ţara, nu mă poate lăsa impasibil.

,, AŞCHIA…”

Fetiţa noastră

- Văd că nu te interesezi deloc, ştiai că fata noastră umblă cu unu’ ?

- Serios ? Păi e bine că nu umblă cu una…

- Te-ai întrebat şi tu, ca tată ? Poate-i un tâlhar, un derbedeu !

- Poate nu-i…

…….    …….

- Văd că tu nu vezi nimic ! Bărbat orb… Fata s-a despărţit de ăla, s-a dus singură la nuntă…

- Păi…o fi fost vreun neserios, un derbedeu…

- Poate nu era…

………    ………..

- Mamă, tată ! P. m-a cerut de soţie şi am spus ,,da’’ !

- Mamă dragă…da-l ştii de două luni !

- Aşa-i tată…parcă e prea repede !

- /în cor/- Să nu fie vreun coate goale…vreun neisprăvit !

- Mamă, tată, aveţi şi voi puţină încredere, gândiţi pozitiv ! Poate nu-i…

- !!!

- !!!

T.D.

,, DRAGOSTE ”

odă

Iubito, vreau să îţi înalţ o odă,

Ca celei mai slăvită dintre ele,

Regina nopţilor rebele,

O ea a elelor, Giocondă !

.

Când îţi cuprind cu drag mijlocul,

Şi-ţi simt atât de-aprope trupul zvelt,

Fiori mă-nţeapă drept în piept,

Cu tine doar să sting pot, focul !

.

Când toat-a ta fiinţă-nvolburată,

Ce clocoteşte ca într-un vulcan,

Mi se dă toată, diafan,

Mă simt făptură binecuvântată !

.

Când gura ta o simt cum mă atinge

Şi înăuntrul tău mă înfioară,

Întreaga lume poa’ să moară.

Doar tu exişti şi n-o voi plânge !

.

Când faci ca totul să plutească viu,

Captiv pe veci în vraja ta,

Te simt pulsând în carnea mea,

Şi aş putea zbura, o ştiu !

.

Iubito, eşti ce nu mai poate cere,

Nimic în plus, nici un bărbat !

Întreg pământu-n lung şi-n lat

Păleşte-n faţa ta şi piere !

Pentru cine iubeşte o altfel de ,,ea’’, poate substitui ultima strofă cu următoarea-

Iubito, eşti ce nu mai poate cere,

Nimic în plus, nici un bărbat !

Scuze puţin, m-am cam umflat…

Te-ador tu sticla mea cu bere !

T. Daniel

,, HAR ”

spovedanie

Părinţele prea cinstit,

Venii iar la spovedit.

Drept tu m-ai călăuzit,

Când, de Paşti, m-ai sfătuit.

.

Când ţi-am zis de-al meu suspin…

Cornoratul cel de vin

Din butoiul ăla plin,

Ce-mi făcea viaţa un chin.

.

Şi mi-ai zis să-i pun îndată

Cruce, că altfel e lată,

De-mi las mintea tulburată

De  licoarea parfumată.

.

Am făcut precum ai spus -

Cruce chiar atunci i-am pus.

De stejar. Eram distrus !

Har îţi de-te cel de sus !

.

Crucea parcă l-a sfinţit !

L-a oprit din oţetit !

Dar…rachiul, de-ntărit…

Poate crucea ? Că-l vreau spirt !

T. Daniel

,, NINJA ”

Samurai tv

Mă întristează cât de scurt poate fi uneori drumul de la serios la penibil. Mă refer la momentul ninja în care s-au lăsat angrenaţi holografii la postul public de televiziune şi care era să se lase cu urmări tragice. Nu-mi dau seama ce ia determinat pe artişti să facă pe cobaii pentru samuraiul ambulant care-şi rotea săbioul mai ceva ca la Rovine sau Podul Înalt. Mă rog, lăncierul euforic aştepta de mult, probabil, aşa un moment pentru a-şi dovedi îndemânarea de ghilotină, dar producătorii maimuţărelii spadasine puteau găsi pentru postul de suporţi ai ananaşilor condamnaţi a fi răpuşi de shogunul setos de decapitări, nişte…din ăştia…pseudo muzicieni afoni care ne zgârie timpanele. Nu era nicio tragedie dacă scalpa puţin pe vreounul din aştia, sunt cu sutele.

Din păcate, protagonişti ai momentului nefast au fost nişte artişti adevăraţi şi respectaţi. Desigur, fiecare face ce doreşte cu capul său, dar nu cred că-i tocmai o chestie serioasă să ţi-l pui la discreţia unui Burebista ca ăla sau poate se credea Duncan MacLoud, highlander-ul nemuritor. S-a dovedit că maimuţăreli din astea ieftine şi scăpătate pe micul ecran, nu pot avea ca finalitate decât lucruri de genul ăsta, cascadorii ratate, cu shaolini descreieraţi. Evident că nu-i doar vina războinicului înflăcărat, el tăia porumbi şi de pe capul lui Obama dacă era lăsat, e vina celor ce produc asemenea mizerii şi evident a celor care acceptă să participe la ele.

Păcat că li s-a întâmplat holografilor tembeliziunea cu cascadorul-ninja, erau atâţia alţii chiar înebuniţi să li se crape capul în direct şi să ajungă celebri, consacrata formaţie nu cred că are nevoie de asemenea probe fachirice de curaj. Păcat şi de postul naţional tv că are în grilă show-uri cu iz otevist. Mai bine îşi făcea un început de seppuku samuraiul rătăcit, decât să sperie lumea cu demonstraţii sângeroase cu gust de ananas hăcuit. Putea merge la postul amintit şi putea măcelări lejer vreo stafie în carne şi oase. Dar, poate că a fost totuşi o păţanie utilă pentru muzicieni şi pentru alţi oameni serioşi, un mesaj clar că trebuie să-ţi respecţi blazonul. Dacă vreun Naomi, Senzuala, Tarky, Bambi etc se lăsau la tăişul sabiei lui ninja carpatin, nu era nimic neobişnuit, maimuţoi. Însă, e cam trist să vezi Holograf ca nişte pomi cu fructe exotice, bărbieriţi de individul ăla.

În fine, să zicem că-i o întâmplare petrecută într-un ceas rău. Oricum trebuie să dea de gândit, e suficient doar un pic ca să te faci de basme. Cât despre viteazul cu sabia…poate încerca noi reprezentaţii la Taraf tv, e chiar recomandat. Pariez că şi la drujbe se pricepe.

,, IQ PE CAP DE INDIVID ”

Explicaţii

- Doamne, tare-aş vrea să ştiu,

Ce IQ pe cap de fiu

Aloci tu şi ce formulă

Foloseşti pentru măsură.

.

O-ntrebare se ridică-

Foloseşti şi-ocaua mică ?

Când împarţi deşteptăciune

Faci vreo diferenţă-anume ?

.

- Fiule, măsura-i dreaptă,

Unitară şi exactă.

În cap, atunci când e mic,

Intră fix un polonic !

.

Pentru a nu crea discordii,

E chimie, ca la drojdii.

Eu o pun, însă ce creşte…

Asta chiar nu mă priveşte.

.

Ca să îţi explic pe plac –

Cu drojdii creşti cozonac

Bun. Dar cred că ştii ce bubă

Iese de-o pui într-o budă !

.

Eu doar dau, ce am de dat,

Nu stau şi de… frământat .

Nu am nicio vină eu

De creşti cocă sau…veceu !

T. Daniel