RSS

WORDS

12 Apr

.Sunt lucruri dovedite științific – statistic, fetițele sunt mult mai precoce într-ale vorbitului ca băieții iar ulterior femeile nu se dezmint și într-o zi rostesc cam de două ori mai multe cuvinte ca bărbații. Chiar în regim de recluziune severă. Sunt axiome. Sunt legi ale firii. Incontestabile ca aerul. Cu toate acestea mulți bărbați inadaptați se plâng. Fac atac de panică la auzul lui ,,Stai să-ți spun…”. Îl consideră printre cele enșpe plăgi antice. Mai groaznic ca ,,A ! Ai un coș, stai că-l rezolv acum…”. Și nu înțeleg de ce. O femeie în silenzio stampa e mult mai periculoasă ca una ce se înfoaie mai rău decât Coreea de Nord. Chiar și dintr-o rețetă de papanași cu smoală sau ultima epopee la Carrefour, relatate într-un rezumat cât Shogun-ul, poți extrage informații mai mult decât utile. Poți trage foloase, poți obține victorii. Sub hidrantul de cuvinte o femeia e ca Cuba în timpul discursurilor fluviu de câte opt ore ale lui Castro – vulnerabilă. ,,…și smoala la câte grade să fie ?”; ,,…și n-ai pocnit-o pe nesimțita de la casă ?” – sunt stratageme cu care un ascultător experimentat obține concesii. Tocmai atunci când smoala dă-n clocot sau era cât pe ce să-și îmfigă manichiura în părul nesimțitei, se strecoară chestia, cu un rictus dramatic, ca atunci când te-a luat burta când erai pe cale să auzi secretul nemuririii și tu… – ,,Diseară, știi, întârzii, e ziua lui Gigel, dă o bere…”. Ea se schimbă la față. Ciocănește periculos cu unghiile-n masă. Îți crește tensiunea. De ce va rosti acum depinde totul. ,,Fac ceva pe Gigel al tău, n-ai decât, smoala, smoala când fierbe se ia spuma (sau, îi scoteam ochii dacă mai comenta)”. Izbăvire. Te feliciți că te-ai aplecat asupra științei. Dacă erai ignorant ca ceilalți și nu cunoșteai axioma totul se năruia. I-ai fi tăiat narațiunea cu – ,,Dragă, smoala-mi face rău la ficat, lasă…”. Ar fi intrat într-un silenzio stampa cât Războiul Rece. Gigel ar fi trecut înaintea papanașilor și a casieriței nesimțite – ,,Nu mai spune…ziua lu Gigel…hm…hm…bine…bine…dacă-i așa las că schimbăm foaia…hm…”. De aici totu-i pierdut. Ți-ai dori s-o vezi roșie la față de la smoală. Ți-ai dori durerea de ochi de la efortul să-i ții mari la torenții verbali. Dar nu, ăsta-i un vis urât și nu se-ntâmplă. Fiincă știi axioma și se anunță ceva grandios la Gigel. Până spre dimineață. Așă că amintești de clătitele cu bitum de la Paprika și cum l-a pocnit pe ăla-n piață cu ceapa-n cap. Delirium, dezmăț, Sadoveanu reîncarnat în ea îl doare la bască de ora patru pe care o vehiculezi – ,,Făcuse o față boul, ha ha, bine, mă leși, da ia-ți cheie…”.

La Gigel iese belea. La 6 o sărut pe obraz și-i aduc un buchet mare de beri și vin.

Îi mărturisesc că-s un bărbat ascultător. Cred că și pentru că n-am vorbit decât pe la vreo trei ani. Ca dobitocul de Lucian Blaga. Axiomatic.

T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: