RSS

,,MONSTRU SACRU”

07 Apr

Monstru sacru

Dacă România nu duce lipsă de ceva, ei bine are din belșug ceea ce cu mină solemnă unii numesc ,,monștri sacri”. Definiția care ar emana din aceste guri pentru monstrul sacru este acea personalitate, artistică de obicei, extraterestră poposită pe aceste meleaguri dintr-o filantropie ieșită din comun spre a lumina cât de cât și acest biet popor, care, nerecunoscător, e mereu în urmă cu ridicatul de statui. Asta ca definiție oficială. Căci în realitate monstrul sacru este acea personalitate cu marele merit că a trăit cât Moise, nu s-ar da dus din post decât cu picioarele înainte, care habar nu are ce înseamnă a ocupa un loc prin concurență, când era el tânăr monstru sacru nu exista așa ceva, și care acum vorbește în dodii tinerei generații despre ce și cum. În general autist și comunist până în măduva oaselor, trăiește într-un trecut glorios și abundent când planurile cincinale prevedeau musai și artiști și realizări la kilogram, mă rog, tonă. O uzină în care micul viitor monstru intra, cu repartiție evident, juca de sutele de pseudo realizări comuniste și e normal că după atâta amar de ,,exersare” mai producea și lucruri notabile, dar să fim serioși, până la monstru sacru… Și a venit Revoluția, și treptat, acești oameni, mici răsfățați ai vechiului regim, se cunoaște ce viață dulce au dus, s-au cam trezit rătăciți într-o altă lume în care trebuie să-și poarte singuri de grijă și carieră, fără palma ocrotitoare a tătucii, statul. Sigur, unii, care au sesizat la timp schimbarea, s-au învârtit și îi regăsim și azi prin posturi, deplângând condiția artistului și creând isteria cu ,,nu ne prețuim valorile” care se sting în mizerie. Cu o retorică deh de artist, stârnesc multă emoție în rândurile unora care refuză să privească obiectiv în urmă și să termine odată cu nebunia monștrilor sacri. Sunt și au fost niște oameni care și-au făcut meseria, și nu este vina nimănui că în anii de glorie au băgat tot la ghiozdan ca apoi să sfârșească ca Gică Petrescu într-o cruntă mizerie. Am uneori senzația că de fapt această stare de fapt îi martirizează până la sacralitate. Eu unul, așa cum m-am săturat de politicieni, la fel m-am cam săturat de monștrii sacri ce se tot perindă cu ochi lacrimogeni și deplâng, de la sine și până la încălzirea globală. Eu nu zic că ar fi lipsiți de valoare, însă condițiile formării și dezvoltării lor nu îi recomandă la pompoasa titulatură de monstru sacru, ar fi un monstru cam cu picioare de lut, plămădite în cadrul planului cincinal. E timpul ca și domeniul artistic s-o ia de la capăt, să se scuture de elefanți, sunt suficienți tineri care să-i înlocuiască cu succes. Dar până atunci, călcăm pe monștri.
T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,,MONSTRU SACRU”

  1. dictaturajustitiei

    07/04/2012 at 9:16

    Credeam că doar eu văd astfel lucrurile. M-am săturat de ei la fel ca și tine dar eu mă plâng și de academicienii noștri în plus.
    Mai ieri recitau poezioare dedicate ” celui mai iubit conducător ” și turnau făr-de-rușine pe oricine le stătea în cale iar acum nu vor să se dea la o parte ca să se poată și altcineva , necompromis, remarca.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: