Revedere
În scheletice ramuri, amintirile mute
Atârnă zdrențuite-n pustiu,
Un corb s-a oprit să le-asculte
Și-un câine ce suspină morțiu,
Văd iarăși ograda ticsită
De larmă și frunza cea deasă,
Bătrâna zorește grăbită
Să pună amiaza pe masă,
Sub streașini și poama zâmbește
Și teiul căzut în visare,
Un grivei mototol odihnește
Sătul cu burta la soare,
Îl suduie baba, s-audă și norii
Și-i aduce aminte de foame –
Fă treabă potaie zgornește tu ciorii
Tu dormi, ei dau iama prin poame !
În scheletice ramuri, amintirile mute
Atârnă zdrențuite-i târziu…
Un corb s-a oprit să le-asculte
Și-un câine ce suspină morțiu,
Și eu oftând din rărunchi
Amintirea din ramuri o sorb,
Și casa lăsată-n genunchi…
Și nu-i nici un câine, și nu-i niciun corb.
T.D.