RSS

,,CARIERĂ”

01 Feb

Carieră

Stelică este un tip aparte, care întotdeauna și-a știut locul. Partizan al princpiului că ,,ce s-ar alege dacă toți ar ajunge șefi …”, a îmbrățișat cu entuziasm și abnegație postura care consideră că-l reprezintă, aceea de subordonat. Și cum pentru așa ceva e nevoie de un șef, Stelică a divinizat mereu această poziție, ca pe un acoperiș ocrotitor. Indiferent cine a ocupat biroul cu plăcuța Șef de departament, expresia ,,Șeful meu…” capătă nuanțe de venerație în gura lui Stelică, e rostit cu fanatism, respect și o mândrie pe care nici propria persoană nu i-ar insufla-o. Pare transfigurat, beat de admirație, când în diverse cercuri face referire la diverse acțiuni ale șefului. Inclusiv micile mustrări corijatoare pe care șeful i le mai aplică, le evocă la rangul de mângâieri părintești, simte atenția protectoare a șefului pogorându-se asupra sa, cum altfel decât ca de la o zeitate la un umil pământean. A fi zi lumină la dispoziția șefului, a-i îndeplini mici trebuințe pe care, din înălțimea scaunului său acesta nu are timp să le rezolve, toate acestea Stelică le consideră datorii de onoare. A-i face piața șefului, a-i lua copilul de la școală, mici treburi gospodărești, șofer particular al doamnei director când merge la shopping sau salon ș.a.m.d. sunt lucruri care îi umplu inima de bucurie, îi dau un sentiment aparte, al unei reale utilități. ,,Ce s-ar face șeful dacă ar fi să alerge încoace și-n colo…”, meditează el, mai dând o cârpă pe mașină până termină ăla micu orele sau doamna cu manichiura. Nu-i vorbă și șefii l-au degrevat mai mereu de inutilitățile anoste de la birou în favoarea adevăratelor activități utile. Nu odată s-a gândit cum celor de la minister nu le-a dat niciodată prin cap crearea unui astfel de post în ajutorul șefului, el nu-i șef, dar vede cât de dificil este să fii. Acesta este și motivul pentru care își și iubește funcția de referent, fără nici o perspectivă și risc de promovare, pe care o ocupă de treizeci și cinci de ani. Șefii, toți care s-au perindat, și l-au predat unul altuia ca pe un bun neprețuit, cu cele mai strălucite referințe. Ba mulți, ajunși și mai sus pe scara responsabilităților îl mai împrumută din când în când, bunăoară Simionescu, fost șef, actualmente director general în minister, l-a luat trei zile cu împrumut la moșia lui de la Mogoșoaia la cules la vie. I-a venit să plângă când actualul șef i-a adus vestea ,,Stelică, barosanu nu te-a uitat, te prezinți la moșie, ne vedem joi !”. De doamnele pe care le-a avut șef ce să mai zic…el le-a sanctificat, ele l-au iubit realmente. Burlac fiind, Stelică gătește dumnezeiește, pune la oțet, cu miere și hrean, o nebunie de gogoșari, șterge geamuri cu ziar și detergent de zici că nu-s și câte și mai câte lucruri casnice pe care o doamnă-șef nu are timpul necesar să le facă. Aici a intervenit însă mereu el, omul șefului/șefei, pilon de rezistență al instituției numită șefie. Dar, cum întotdeauna sistemul este nerecunoscător cu cei sârguincioși, cu doar doi ani înainte de pensie, cu un cinism nedisimulat, l-au chemat la minister și l-au înștiințat că a sosit și vremea lui și că de mâine va fi șef al departamentului. La câteva luni a ieșit pe caz de boală, realmente bolnav, și nu a mai fost niciodată același. Își istorisește drama pe unde apucă și încheie mereu melodramatic – După 40 de ani să-mi facă ei una ca asta…
T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: