RSS

,,BANII, BANII…”

16 Dec

Banii, banii…

Să-și fi ascuțit necuratul privirile, sub forma nevoii tot mai acute de bani a omului sau este un fenomen eminamente contabilicesc ? Ori, în altă ordine de idei, unde se termină nevoia reală necesară traiului și începe dragostea pentru avuție, pentru bani ca și prezență fizică ce nu mai are a satisface decât orgoliul și despre care s-ar zice că-i căutătura cornoratului ? Este greu de spus, fiindcă nevoia aceasta, reală ori din sfere mai oculte, are și va avea explicații cât se poate de lumești. Adică, am suficienți bani pentru un trai decent, totuși grija pe această temă nu mă părăsește, dinpotrivă, pare a se acutiza pe măsură ce agoniseala crește, un raport de directă proporționalitate care nu știu să aibă limită. Cea mai la îndemână explicație ar fi grija zilei de mâine, omul prevăzător adună. Așa este, însă aici se amestecă ucigă-l toaca și în contul zilei de mâine, o cam umbrește pe cea prezentă prin grija și teama constantă vis a vis de bani. Aici cred eu că se cam sfârșește nevoia reală și începe, să nu-i spun dragostea, ci un sentiment, acel sentiment straniu, o alchimie ciudată ce eludează multe și reale fericiri ale vieții în favoarea problematicii bănești. Problematică ce pare să fi devenit centrul universului uman, problemă vitală. Îi spun problemă la modul general, fiindcă chestiunea este așa chiar și atunci când agoniseala este destulă, gândul sporirii ei o transformă într-o reală problemă, una centrală în ziua de azi și asta mă întreb, să fie nevoie ori afecțiune a timpurilor moderne ? Eu știu că întotdeauna ,,a avea” l-a guvernat pe om, însă am senzația că această idee a pătruns atât de adânc în conștiințe devenind aproape o obsesie ce nu mai dă voie să ne bucurăm cu adevărat de ceea ce avem. Fericirea nu numai că a devenit sinonimă cu avuția, asta nu ar fi nimic, ea a devenit sinonimă cu și mai mult, tot mai mult, tot, tot mai mult. Un tot mai mult până la urmă redundant, nu numai că nefolositor dar, paradoxal, de multe ori împovărător, ca și unică preocupare care pune stăpânire pe minte, o înrobește și o face tributară unui lucru ce substituie puțin câte puțin pe cele cu adevărat importante. Banul este o problemă, neajunsurile financiare și asta este perfect explicabil și de înțeles, ce mă duce însă cu gândul la ochiul dracului e faptul că el nu numai că se menține problemă, dar devine mare problemă, cu cât surplusul e mai mare. Eu senzația asta o am, ziua de mâine dacă nu mai este o problemă, cea de azi i-a luat locul cu ale sale griji de a face și mai mulți bani.
T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,,BANII, BANII…”

  1. luminitamalanca

    16/12/2011 at 16:58

    cu cat ai mai mult, vei vrea mai mult si vei cheltui si mai si, asa este. si asta se-ntampla fix celor care, asa cum spuneai si tu, au cel putin un trai decent si acest ‘mai mult’ este de fapt pentru ei inutil si sfarseste la cos, de cele mai multe ori… e trist, mai ales ca-n lumea asta sunt multi, foarte multi care au nevoie de ceea ce altii arunca la cos cu nonsalanta. 😦

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: