RSS

,,DISCURSUL”

02 Dec

Discursul

De câte ori discut cu Jenică am senzația unui deja vu și nu înțeleg de ce. Jenică, trebuie să vă spun, este un interlocutor redutabil, pe teme dintre cele mai variate. Discursul său, polemic sau nu, este unul coerent și documentat, are la bază, nimic de zis, informație certă. Stilul este unul elaborat, e lesne de văzut, studiat, când teatral, cu lungi pauze monumentale, abil plasate în puncte cheie, când furibund, de tip fluviu, spulberând totul în cale asemeni unui tribun apoteotic. Funcție de tema discuției, Jenică adoptă și mina potrivită și ajustează și vocabularul. Bunăoară, la o temă sportivă se mai permit anumite alcătuiri plastice, pe când una politică impune eticheta de rigoare. Doar două mici exemple, ca să vă dați seama că el nu face rabat de la nici o regulă. Apoi conținutul, are întotdeauna grijă să precizeze scrupulos, că este unul verificat, autentic, validat de suficient de mulți oameni astfel în cât să aibă atâta bază încât să nu intre în sfera ,,bătutului câmpilor”. Când, în cadrul câte unei polemici, lucrurile mai escaladează și mai dă peste câte un Gică-contra care nu cedează nici cum, Jenică are asul din mânecă, argumentul ultim – ,,domnule păi uite ce e…și cutare…și cutărescu…și ăla…oameni grei, au aceeași părere cu mine…cum vii dumneata și mă contrezi…”. Și trebuie să vă spun că majoritatea Gicilor-contra slăbesc opoziția în fața acestei dovezi incontestabile. Desigur, Jenică, un artist al dialogului, își savurează victoria, dar decent, așa cum îi stă bine unui tip stăpân pe virtuțile sale și toată proprietatea celor enunțate, fără a jubila pueril, asemeni jucătorilor de fotbal care-și scot tricoul după câte un gol. Se observă lesne din atitudinea sa siguranța omului ce stă călare pe un solid bagaj de analiză și sinteză de înaltă calitate și fină filtrare. Și totuși de unde senzația mea, cam neplăcută, de deja vu ori de câte ori îl auzeam confernțiind, da, da, pot spune așa. Am zis că, poate-s eu subiectiv și fără să-mi dau seama mă încearcă o invidie. Mânat de acest meschin sentiment, m-am lansat într-o polemică în compania lui Jenică și a unei sticle de vin, care se apropia vertiginos de golire și eu tot nu cedam în fața disertației lui. Pe la jumătatea celei de-a doua balanța se cam înclina în favoarea mea și primele semne de îngrijorare au apărut pe chipul lui Jenică, sub forma unei nervozități ce-i cam fragmenta discursul. Cum mă așteptam, a sosit torpila menită să întoarcă decisiv soarta bătăliei – ,,măi nene, uite ce e…și ăla și ăla și ăla…spun la fel, și vorba aia sunt oameni…”. Am contraatacat viguros – ,,mă Jenică, mă lași cu gargaragii ăștia…eu am opinia asta.”. Surpriza și-a făcut efectul, păru năucit, se ridică și-mi strigă aproape cu ură – ,,Toți, tot televizorul zice ca mine ! Te-ai trezit tu…”. Cam în acest fel mi s-a deslușit deja vu-ul legat de discursul laborios al lui Jenică, fiindcă îmi vine greu să cred că tv-ul ar vorbi ca el, și nu invers…
T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,,DISCURSUL”

  1. Deny

    02/12/2011 at 14:52

    E exact poza unui nene care vorbeste ca sa se auda

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: