RSS

,,TICU ȘI NUȚĂ”

14 Noi

 

Ticu și Nuță

 

Ticu și Nuță îi știe toată lumea, nu au nevoie de vreo prezentare. Cel puțin nu împreună, ei, Ticu și Nuță, formează un tot unitar inseparabil. Unul fără celălalt reprezintă aproape o ciudățenie, o apariție stranie și nefirească născătoare de întrebări. Ticu, lung și deșirat, cu un gât ca de cocostârc se zărește întotdeauna primul. Pașii săi imenși, cu ciubotele de o mărime nenaturală, par un supliciu pentru Nuță care în permanență dă senzația că aleargă pentru a ține ritmul cu ortacul său. Totuși e doar o iluzie, pe seama faptului că Nuță pare a se fi oprit mai timpuriu din creștere. Prima senzație este aceea de a-l compătimi pentru puțintenia făpturii sale, dar e tot o iluzie, așa cum Ticu, în realitate, nu-i cel mai lung om de pe pământ, nici Nuță nu-i cel mai scurt din sat. De regulă cel care dă binețe celor întâlniți e Ticu, prin ridicarea ceremonioasă a șăpcii pe care tronează taurul celor de la Chicago Bulls, Nuță pare a considera de prisos vreun oficiu, poate și din cauza mai puțin impozantei sale pălării, o borsalină cu o vârstă imposibil de apreciat. În schimb, când se opresc la câte un taifas cel ce conduce ostilitățile e Nuță, vocea sa pițigăiată vorbește la persoana întâi plural întotdeauna determinând încuviințările din cap ale lui Ticu, de undeva din înalt. Discuțiile dintre ei, rare de obicei, se poartă într-o manieră atipică, privirile arareori li se întâlnesc, din motive pur fizice, ochii de șoim ai lui Ticu par a scruta spre capătul pământului, în timp ce privirea de șoricar a lui Nuță spre măruntaiele sale. Fumători împătimiți nici unul nu are țigări, ei au țigări, cine întreabă pe vreunul dintre ei de o țigară primește ridicări din umeri, ,,bă, aveți o țigară ?” este însă cu totul altceva. Mâinile interminabile ale lunganului răspund promt rugăminții, în timp ce pipernicitul oferă simultan foc și eventual ia capăt de vorbă, asta în caz că pașii cei imenși nu se pun în mișcare. La deal de obicei, spre marginea satului, că la întoarcere o scurtează prin porumb, peste câmp. De câte ori urcă Ticu pare și mai lung, uneltele ce le poartă pe umăr par a se îngemăna cu soarele, urcă amândoi în ritmul cunoscut scoțând nori de fum și atunci oricine îi întâlnește știe deja și de regulă nu-i nevoie să întrebe, fiindcă singura dată când Ticu deschide vorba e atunci. Vocea sa gravă, venită parcă dintr-o cavernă, răspunde fără a fi întrebată diverșilor trecători cu priviri curioase ,,…Ion a lui Mandache…”. Dumnezeu să-l ierte, vine răspunsul, și așezându-și la loc șapca grăbesc pasul spre cimitir că e de muncă, n-a plouat de mult și lutu-i grozav de tare.

 

T.D.

Anunțuri
 

3 răspunsuri la „,,TICU ȘI NUȚĂ”

  1. Daniel Tudose

    14/11/2011 at 12:16

    A – Team, hihi

     
  2. daurel

    15/11/2011 at 11:43

    Astia isi ingroapa concurenta…

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: