RSS

,,SATUL FĂRĂ CÂINI”

03 Noi

Satul fără câini

Dacă putem vorbi de o dramă reală și devastatoare a țăranului român, ea nu trebuie căutată nici pe vremea legării de glie, nici a răscoalelor țărănești, nici în vremea lui Moromete și nici măcar în timpul exproprierii comuniste. În ciuda acestor zbateri, țăranul a rămas totuși viu și cu responsabilitatea intactă față de menirea sa și față de ceea ce-l înconjoară, sistemul, cum ne place să spunem. Reala dramă a țărănimii, a satului românesc, se petrece acum, chiar sub ochii noștri, când țăranul român este acea entitate rătăcită între ogorul-pârloagă și can-can-ul televizat, dominat de convingerea că nu are nici o responsabilitate socială de orice fel, nici morală, nici măcar fiscală, împovărat cu pacostea de pământ care adesea îl împiedică să încaseze ca tot omul gospodar mult râvnitul ajutor social. Satul românesc este un stat în stat, independent de restul lumii, abia potent să producă pentru propria subzistență, dependent însă de pleașca ajutoarelor sociale. Un loc unde însă, în drama lor, oamenii debordează de filosofie. O filosofie însă diferită de a lui Moromete și de poiana lui Iocan, dacă acolo se problematiza politic omul o făcea în asociere cu viața sa de zi cu zi, cu munca, cu pământul, cu foncirea, aici se filosofează și politizează altfel, omul se disociază ca dracu de tămâie de cele sus pomenite, practic se scoate din ecuație, rămânând doar sănătoasa idee – Să ne dea ! Ce să vă dea fraților… Poate energizante. Resuscitarea unor locuri unde oameni cât bivolii de mari, posesori de pământ, reazemă ușile primăriei după ajutorul social, iar în restul timpului bat berbuncul, mi se pare un lucru imposibil. O dramă ce constă în răsturnarea unor lucruri, țăranul a ajuns o ființă odihnită, revoltată când i se amintește că face și el parte din viața economică a acestei țări și nu poate doar încasa și e și el dator cu impozite, siderată și mirată și ridicătoare din umeri față de multe lucruri ce cândva guvernau omul de la țară, extrem de vocal când i se cere, în general, socoteală. Drama care bântuie viața rurală nu e sărăcia ori lipsurile, nu, ea este doar convingerea împământenită de douăzeci de ani că țăranul nu are absolut nici o responsabilitate, nu dă socoteală, el trebuie asistat, gâdilat, mângâiat pe creștet. Desigur, chestiunea își are originile în huzurul comunist, când deposedatul de pământ a descoperit cu stupoare că de fapt e trai pe vătrai să nu mai ai grija ogorului, la comun e sfânt, fără mare răspundere traiul e minunat. Concept care s-a perpetuat și după Revoluție, dar, surpriză, mana cerească numită stat, CAP-ul în speță, dispăruse, cum dispăruseră și bunicii obișnuiți să poarte grija a atâta amar de pământ…rezultatul…grea povară pe capul țăranului… Dramă ! Dramă acutizată inconștient de însuși stat, pompând sistematic ajutoare sociale peste ajutoare, lucruri care, da, au ucis țăranul, l-au distrus, a devenit un zdrahon neajutorat, un element aproape redundant social, un individ care practic e întreținut artificial. Deși pare cinic, nu e deloc așa, este o imensă greșeală oferirea acestor pomeni oamenilor de la țară, ele sunt pur și simplu ucigătoare și generează un mare semn de întrebare – Ce facem cu atâta amar de teren agricol de calitate…că omul rural…a murit, e îngropat, nu există… Din păcate acum se derulează reala dramă a țăranului român, nu ciocoii, nu arendașul hărpăreț a provocat drame, nu, din contră, ei au întărit spiritul țăranului, i-au ascuțit tragerea de inimă față de menirea sa, acum însă asistăm la un sinistru, țăranului i s-a eutanasiat total direcția, e resetat  complet, pierdut undeva între internet și bălăriile din ogor. Undeva…nu se știe unde și unde face politici, detașat de tot ce se petrece, ca și cum, pe bună dreptate, nici nu ar exista… Rezultatul a atâta huzur, nimic altceva, paradoxal de această dată statul se face vinovat că a dat și dă prea mult și nu i-a nimic de la țăran sau mult prea puțin.
T.D.

Anunțuri
 

3 răspunsuri la „,,SATUL FĂRĂ CÂINI”

  1. daurel

    03/11/2011 at 12:00

    Le-as zice sateni…;O parte sunt la oras…
    Agricultura o vor face, cand va veni sorocul, investitorii cu muncitori agricoli; romani sau straini; taranii au „disparut” in anii ’65-75…
    PS. Un frate de-al meu, de pe la Satu Mare, s-a asociat cu alti proprietari, au insumat vreo 100 ha, au cheltuit 20.000 de dolari, au primit si de la SAPARD , prin anii 2001-2003; s-a ales praful de 3 tractoare, combina, constructii…; nu aveau unde vinde produsele lor traditionale: porumb si floarea soarelui.

     
    • Daniel Tudose

      03/11/2011 at 12:11

      sateni, tarani…tot drama, nu a saraciei, a lipssei de directie intretinuta de la buget

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: