RSS

,,DOCTORUL MARDARE ”

21 Oct

Doctorul Mardare

Dacă oamenii din satul nostru au un înger bun care, dacă nu îi vindecă pe deplin de câte o suferință, cel puțin îi alină cu o vorbă, ei bine acel înger este Ion R. Mardare. Nimeni nu și-l poate aminti sau imagina în vreo dimineață altfel decât îmbrăcat în halatul său alb, impecabil, pe scările dispensarului comunal, privind forfota din ce în ce mai intensă de pe șoseaua principală. De ani și ani stă asemeni unui simbol, parcă însuși Hipocrate în carne și oase ia pulsul comunității la prima oră, comunitate care și ea din instinct salută pe omul îmbrăcat în alb printr-o ridicare a mâinii, o înclinare a capului, de multe ori chiar și când acesta nu-i acolo ci e prins cu treburi specifice înăuntru. Nu e nici un fel de problemă, tot omul știe că el se află acolo, la datorie. În afară de altele, el are o mare calitate, de când dispensarul aproape că se confundă cu el, omul parcă nu mai are acea teamă de a trece și de a-și vedea puțin de sănătate, harul său de a descreți fruntea celui ce vine cu temerea în oase este proverbial, nu o dată cei ajunși cu diverse metehne au plecat parcă pe jumătate vindecați de la vorbele sale, când snoave, când de duh, când terapeutice. De când se află acolo, din timpuri imemoriale parcă, mica instituție medicală a căpătat datorită lui o reputație de invidiat, o oază de sănătate publică. Despre condiții ce să mai vorbim, totul este ,,farmacie” cum s-ar spune. Păi ce era înainte, o construcție anostă pe care trona aproape sinistru o tablă cu ,,Dispensar uman” și o poartă ce scârțâia băgându-te în boale de se temea lumea să-i calce pragul chiar și pentru un antinevralgic. Lucrurile s-au schimbat drastic de când a venit el în sat, altă față, altă lumină scălda dispensarul, grădina cu flori din față parcă ademenea omul să-și caute și de sănătate. Unde mai pui că el aștepta în ușă, ca pe oaspeți, de ajunseseră mătușile să facă coadă la luat tensiunea și control la reumatism. De, omul de la țară se îngrijește el și singur, dar asta fiindcă nu știi cum să iei, cum să-l educi spre oblojirea de specialitate, cu o vorbă bună, cu o glumă îi câștigi încrederea. Povesteau cei mai bătrâni, era unu cică te duceai de nu-ți mai trebuia a doua oară, ori lua cartea și căuta atunci pe bâjbâite ce ai, ori îți zicea să mergi acasă și s-te grijești de cele creștinești că te duci cât de curând. Ion R. Mardare, să-i dea Dumnezeu sănătate, ehe, îți era drag să treci pragul dispensarului, nici când Jean a lu Timofte a căzut de pe casă n-a băgat omu-n sperieți, l-a luat, l-a apăsat ușor, i-a tras o mână sucită și uite-l și acum, aleargă pe drum mai ceva ca înainte.
Dar, așa cum e-n țara asta, lucrurile bune sunt curmate tot de cei de sus. S-a întâmplat astă vară când descreieratul ăla de Guță a turnat în el până n-a mai putut, s-a dus pe arșița aia la iaz la baie și…nenorocirea fu gata. A venit de la județ o echipă, anchetă, ghinionu dracului, i-a dus naiba la dispensar, conu Ion amabil, din vorbă-n vorbă se trezește unu –
– …așa, preliminar, bănuiți cauza morții…ceva…
– Domnule, așa preliminar, zice conu, eu zic că i-a stat inima.
Tiiii, ce s-a mai înfuriat ăla, dă-i că…cine ești dumneata…cum îți permiți…că te reclam la colegiu doctorilor…
– Să-mi fie cu iertare, d-apoi să mă prezint, Ion R. Mardare, îngrijitor dispensar, doctor n-avem aci de vreo 25 de ani…
La vreo lună s-a înființat un doctoraș tinerel și pițigăiat iar conu Mardare ieși la pensie. De dispensar nu mai știu ce și cum, dar la el mereu intră și iese lume.
T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: