RSS

,,DEDICAȚIE”

27 Sep

Dedicație


Lui domnul Dicu i se spune Securistul. Între noi fie vorba însă, el nu a fost niciodată așa ceva, dar puțini știu, câțiva, dintre cei mai vechi în bloc. O dată, omul a lucrat toată viața la fabrica de pâine, apoi, era campionul bancurilor cu tovarășul și tovarășa, spuse cu mult har prin boxa administrației, subsol, uscător sau pe la vreo partidă de table în parcare. Și totuși, de unde anatema de… Păi mai trebuie să vă spun că, în afară de bancuri, domnul Dicu mai era, este campion la ceva și anume la coincidențe. Încă din epoca de aur, îl întâlneai așa întâmplător, în cele mai…delicate momente, deh, tot omul mai aducea câte un picior de porc de la țară, o damigeană, mai lua ceva pe sub mână și…prefera discreția, însă destinul parcă glumeț îl scotea ca din pământ, tocmai atunci, pe Dicu. Apoi, cărai o mobilă mai veche, făceai ceva, îți venea un musafir, te certai cu nevasta etc, întâmplarea îl inventa tocmai atunci pe domnul Dicu prin fața ușii cu diverse treburi. Ce să o mai lungim, așa fortuit, el era omniprezent, desigur coincidențe care se întâmplă numai unora și prin prisma cărora, inevitabil, devin și omniscienți. Un privilegiu putem spune, un dar, un har chiar cum ar spune răutăcioșii mai noi în bloc, conspiraționiști, care cred că omul are un trecut legat de… Mă rog, e și aspectul său, sobru, îngrijit, se ține formidabil la cei 60 de ani ai săi și deși încărunțit, când își pune ochelarii săi cei cu lentile fumurii chiar are un aer… Dar noi cei vechi știm, deh, nenea a dus-o bine, la pâine acolo era șef la compartimentul distribuție, mai avea relații, ca tot omul, eu mi-l amintesc, zilnic oprea o mașină de pâine în fața blocului, claxona, cobora tanti Gica, tiiiiiiiiiii, mirosea toată scara a pâine fierbinte. Pe vremea aia nu-i zicea nimeni Securistul, aveam în bloc doi, căpitani erau, de treabă, numai domnul Dicu îi antipatiza la culme, chiar îi persifla fățiș la câte o ședință cu locatarii, iar când nu erau de față opinia lui era una singură – ,,…ăștia taie frunză la câini.” Așadar teza cum că Dicu a fost…cade, nici vorbă de așa ceva, acum rămân doar coincidențele pomenite. E evident că am încetat de mult să le mai consider așa, cu toate astea omul mi-e teribil de simpatic, lucru care m-a făcut să zăbovesc odată mai mult la taclale cu el, despre ce altceva decât armată, poliție, pensii, moment care m-a luminat cu…coincidențele. M-a lămurit fără să vrea –
– …domnule, eu de mic am stimat haina…dacă ai ști cât mi-am dorit, îți spun, de trei ori am dat în tinerețe la Băneasa, la școala de…, m-au picat la sport, dar îți spun, aveam talent, dragoste, n-a fost să fie, mă uitam la alții în ce hal își fac meseria, îmi venea să plâng, trebuie dedicație domnule…
T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: