RSS

,,SPIRITUL REGULAMENTULUI”

01 Sep

Spiritul regulamentului

 

Că Emil V. urăște fotbalul poate e prea mult spus, dar faptul că îi displace profund și îl disprețuiește e o certitudine. Douăzeci și doi de inși stau cu ochii pe o bășică, se cotonogesc, se împing, uzitează de cele mai meschine tertipuri pentru a eluda regulamentul, cu un unic scop, golul. Totul în strigătele sălbatice ale tribunei dezlănțuite, partizană de multe ori cu încălcările flagrante ale regulilor, încurajând inconștient lipsa de fair play. Tipi discutabili, împărțiți în două cete, gonesc până la epuizare după o minge îndemnați de pe margine de un om numit antrenor, și el la fel de lipsit de scrupule la intervențiile neregulamentare indiscutabile. De obicei este un tip mai vârstnic, prin urmare mai copt la minte decât scelerații din teren. Ți-ai găsit…patronează cu nonșalanță abaterile, protestează huliganic când ele sunt sancționate, cot la cot cu cei pe care îi păstorește. Ba el însuși, și nu o dată, încalcă flagrant litera regulamentului și este evacuat în tribuna care fierbe și care la rândul ei își dă mereu în petec sporind haosul.
În linii mari aceasta este viziunea lui Emil V. în legătură cu sportul numit fotbal. Unul în care instrumentele coercitive sunt prea blânde, ineficiente. Și să nu credeți că Emil V. vorbește din auzite, el a fost arbitru de fotbal, a arbitrat câteva meciuri chiar în liga a III-a, i-a apărut numele și în ,,Sportul” din 7 aprilie 19… A fost acolo, la centrul terenului, ținând piept hoardelor dezlănțuite în a se sfâșia barbar, înarmat cu ce ? Cu fluierul și cartonașul galben și cel roșu, atât a găsit uzina când l-a trimis la cursul de arbitraj, că avea liceul, aruncându-l apoi în jungla diviziei județene. Nu-i vorbă, pleca cu portbagajul plin de pe la meciurile intercomunale, să nu credeți că…, nu, nici vorbă, că împărțea cu larghețe sancțiuni ambelor tabere, asta l-a și mânat în arbitraj, spiritul de dreptate, de ordine și disciplină, moștenit de la tatăl său, om al legii, a ajuns chiar șef de post. Iar acest joc dacă are nevoie de ceva, acel ceva e o mână de fier care să-l țină în frâu, de arbitru, se subînțelege, de omul care să aplice militărește, draconic regulamentul, ce spiritul regulamentului ? Ce știu brutele despre asta ? Litera domnule, litera regulamentului, să știe cine-i șeful. Brusc însă, a renunțat. Pe un final de campionat, la Videle parcă, litera regulamentului a cam pălit, lucrurile au escaladat, l-au busculat, tras de mustăți, în fine a scăpat, noroc cu nea Ilie, omul unde se schimba după meci, mai stăteau la un vin, mă rog. L-a scăpat de furia barbarilor dar la plecare i-a zis așa în glumă:

–         Bine mă barosane, io te omenesc aici și te găsiși să-i dai roșu tocmai lu’ nepotă-miu ? Ce dracu din douășdoi pe ăla îl găsiși…
T.D.

Anunțuri
 

6 răspunsuri la „,,SPIRITUL REGULAMENTULUI”

  1. Daurel

    01/09/2011 at 15:10

    Daca nu intelegem spiritul legii devenim nemti, Doamne fereste!
    Mai presus de orice este legea lui Ohm: esti om cu mine, sunt om cu tine.

     
  2. isis

    01/09/2011 at 16:20

    La fotbal nu ma pricep, asa ca nu comentez 😉

     
  3. ela1l

    01/09/2011 at 17:52

    Genial! îmi place… și fotbalul, printre altele 😉

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: