RSS

,,O NOBILĂ PROFESIE”

20 Aug

O nobilă profesie

 

Sentimentul, starea, trăirea numită nemulțumire este ceva cât se poate de uman și, de ce nu, de multe ori constructiv. În baza acestei definiții foarte generale, combinate cu un bacil încă misterios ce bântuie unele țeste numit ,,piticul de creier”, s-a născut însă nemulțumitul de profesie. În general este trecut de prima tinerețe, studii maxim medii, conflictual, mahalagiu și doarme neapărat după masa. Apogeul nemulțumirii atinge cota critică în general când se trezește, cu ochii împăienjeniți ca un taur pălit de streche, nemulțumire care îl ține până se culcă iar, împotriva a tot ce mișcă, de la conducerea țării și până la faptele lui Mihai Viteazu. Este atras ca musca de…de orice loc unde este gălăgie, se alătură bucuros oricărui protest sau polemică, indiferent de natură, faptul că există o nemulțumire îl face dator să fie solidar. Forma sa preferată de comunicare stă toată sub spectrul verbului ,,a ocărî”, orice discuție în termeni apreciativi despre un lucru cât de neînsemnat îi repugnă profund, îl neliniștește. Are un discurs bazat pe paralele cu realități la rândul lor amendabile, totul presărat din belșug cu cuvântul ,,dracu”. În opinia sa este un om credincios, dar adânc nemulțumit de felul în care Dumnezeu manageriază treburile, se pune des în postura acestuia ,,…dacă aș fi eu…”. Satisfacțiile cele mai mari îl încearcă atunci când are ocazia să rostească sintagma ,,Așa îi/le trebuie !”, fața sa pare să emane o rază de lumină doar când are în față un eșec sau insucces. În fapt este doar fericirea că are hrana spirituală asigurată cel puțin o vreme, poate fi nemulțumit o bună perioadă. Cu privire la el însuși e tot nemulțumit, se autocaracterizează la modul – ,,Parcă eu nu puteam…dar…de bun ce-am fost, prost de bun…”. Extrem de suspicios, oriunde oamenii au alte preocupări decât să-și afișeze nemulțumirea, bănuiește fie conspirații necurate și oculte, fie un cerc de ființe iresponsabile și decăzute care se pot și bucura prin alte metode decât prin a ocărî. Rezumativ, nemulțumitul sadea ocărăște vântul, ploaia, ninsoarea, apa, muștele, oamenii, ziua, noaptea ș.a.m.d., ,,bucurându-se” practic de părțile mai puțin plăcute, că există, e drept, ale fiecărui lucru, în timp ce cele plăcute, mult mai multe, îl ocolesc total și se duc la ceilalți, atât de iresponsabili încât să nu stea tot timpul cu dinții încleștați – ,,…ți-ai dreacu de lepre, vă hliziți în loc să…”.

T.D.

Anunțuri
 

Etichete: ,

Un răspuns la „,,O NOBILĂ PROFESIE”

  1. indiferent

    02/09/2011 at 17:41

    Bine ca ai ganduri de dimineata. Mai rar intalnim oameni cu ganduri, asa multe ganduri …

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: