RSS

,,VIȘINUL”

13 Aug

Vișinul

 

Drept să vă spun, pe domnul Leca mi-l amintesc mai mult după voce – ,,Dă-te bă jos, tu-ți grijania și parastașii !”. Cine nu ar fi știut că la etajul doi locuiește glasul, ar fi putut zice că-i strigătul…vișinului din fața blocului, supărat pe copiii care se mai cățărau după câte o fructă. Dar nu, copacii nu vorbesc, era doar duhul pomului, pe scăunelul său din balcon, veghind neobosit din dosul unor imenși ochelari fumurii. Pot spune că foarte puțini au reușit să șterpelească neobservați de Cerberul copacului care sădise în domnul Leca simțul datoriei de a păzi. De altfel, tot atât de puțini dintre noi l-au văzut vreodată de la gât în jos, nu ieșea mai deloc, iar de la postul său nu i se zăreau decât ochelarii la care, asemeni Meduzei, nu ne dădeam rând să privim prea insistent. Acestea fiind date, se poate lesne bănui câte legende am țesut noi copiii în jurul misteriosului vecin, nici prin preajma ușii sale nu zăboveam prea mult. Unii spuneau că nu doarme niciodată, alții că de fapt e un soi de …ceva, neomenesc oricum. În pofida acestor grozăvii, vișinele rămân vișine, adică bune de mâncat, cu orice risc. Așa că ,,Dă-te bă jos, tu-ți grijania și parastașii !” răsuna de câteva ori pe zi printre crengile bogate. Se mai șoptea că omul a fost mare rău, la securitate, dar pentru noi era irelevant aspectul, ce adică, securiștii nu mănâncă vișine ? Și tata lui Aurică e securist și n-are treabă cu copacii. Sfârșitul lumii a stat să vină când o minge șutată a trecut prin coroana vișinului și a aterizat direct în balcon la…da, da, la domnul Leca. Toată strada mi s-a părut că s-a oprit în loc, asta chiar era o grozăvie. Ne pregăteam să fugim departe de acel loc, când mingea a aterizat înapoi. A durat ceva până unul, care de altfel a rămas cu aura de cel mai curajos, a îndrăznit s-o atingă, cine știe ce tertipuri putea folosi. Nu s-a petrecut nimic, dar nici atmosfera din jurul pomului fructifer nu s-a relaxat, din contră, vigilența duhului din vârful său se întețea pe măsură ce roadele se pârguiau. Am uitat, exista și o doamnă Leca, sociabilă și simpatică, nu o asociam cu…vocea. Voce care cam toată copilăria mea a fost prezentă acolo, la datorie, până…nu știu, a dispărut. Mi-am amintit de el fără să vreau, findcă zilele trecute parcă l-am auzit iar, nu la vișin, că nu mai este, ci abătându-se spre parcare – ,,Huă, pleacă bă, tu-ți grijania și parastașii, ăla-i locul lu fi-miu !”. M-am uitat curios, n-am văzut de unde venea. Asta m-a făcut să întreb  pe cineva ce hram purta Leca ăla, ce era cu el, era bolnav… ,,Leca ?! N-avea nici pe dracu, a fost mare ștab la secu’, știu că păzea parcă cireșul ăla…parastașii și grijania !”. Ehe vecine, vecine…tu erai deci…și nici măcar ștăbuleț n-ai fost…

T.D.

Anunțuri
 

5 răspunsuri la „,,VIȘINUL”

  1. Deny

    13/08/2011 at 23:09

    Tanti a carei voce haraita ma dispera pe mine pe vremuri la garsoniera era soptitoare la Secu:) Lol

     
  2. avocatcatalinpradu

    14/08/2011 at 11:13

    Multumesc pentru like-ul de pe blog-ul meu! Si felicitari, aveti un talent innnascut de prozator!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: