RSS

,, C T C ”

01 Aug

c.t.c

 

Pe nea Mitică îl găseam de obicei în plin proces tehnologic. Tanti Lucica mă îndruma de cum intram – e în spate, la manete. Era un autodidact în ceea ce făcea, dar desigur, mai furase din secretele meseriei, ca orice perfecționist. În șoproneața din dosul șurii se deschidea universul său închis pentru cei neavizați. Unii ar spune  că e o îngrămădeală haotică de troace însă nu, acolo e o organizare perfectă fără de care randamentul ar avea de suferit. În mare complexul este împărțit în trei sectoare: sectorul pregătitor, constând în vreo cinci putini voluminoase, sectorul de stocare, materializat în damigeni îmbrăcate în răchită și piesa centrală, miezul acestui loc, sectorul de producție. Două arzătoare cu petrol susțineau bijuteria de cinci zeci de litri, confecționată ,,pe comandă” de un anume țigan căldărar ce poposea vară de vară în marginea satului cu tot calabalâcul său nomad. Tot el meșteșugise și capacul cu orificiu pentru conducta ce lega cazanul încins de spirala de răcire din bazinul cu apă rece, terminată cu muștiucul prin care mașinăria evacua într-o cratiță produsul finit. Aici aștepta răbdător nea Mitică pe un scăunel, cu instrumentul de control al calității, o cinzeacă străveche cu care supunea produsul unui control avizat și riguros. Papila sa gustativă cunoscătoare aprecia tăria și aroma, ferească Dumnezeu de iz de afumat, avea o reputație iar calitatea îl definea. Mormăind estima expert – Încă juma’ de kil și gata o tură. O tură însemna un ciclu complet de fabricație, ,,un cazan” în termenii tehnici ai locului, de la umplerea cu boască a utilajului și până când vaporii trec în starea de agregare bună de băgat la damigeană. Asta după ce în prealabil produsul este filtrat printr-un ștergar, de diverse impurități fie din instalație, fie din atmosferă. Odată finalizat un ciclu, rezidurile sub formă de fierbințeală erau evacuate cu grijă în pârâul din fundul grădinii și materie primă nouă îi lua locul. Capacul era etanșeizat cu aluat, o rețetă specială a lui nea Mitică, apa din recipientul de răcire, foarte caldă, mergea la tanti Lucica și apă rece îi lua locu, țeava cuplată și…cibritul aprindea o nouă tură. Până se încingea linia, tehnicianul trebăluia în sectorul de stocare, cu o pâlnie distribuia atent în damigeni și damigenuțe rodul fructului. Efectua comparații, aromă, gust, concentrație. Unde existau diferențe cu cicluri anterioare omogeniza amestecând, așa încât la final să existe un tot unitar. Masa de prânz o lua acolo, la botul calului, în producție, tehnologia nu putea fi oprită și nici lăsată nesupravegheată. Și treba mergea înainte, până seara executa cam cinci cicluri complete, chiar și șase, însă renunțase, experiența îi dovedise că acesta din urmă nu se ridica la standardul dorit. Multă vreme a fost în dilemă, nu înțelegea cauza, obosea instalația…seara influența negativ procesul…materia primă suferea transformări odată cu lăsarea soarelui… S-a consultat și cu alte manufacturi, deși rivale era vorba de o chestiune de breaslă iar solidaritatea funcționa. Da, era o realitate și alții au constatat ciudatul fenomen de la apus. Părerile împărțite, ba probleme tehnice, ba meteo, unii avansau chestiuni supranaturale, alții că-i mâna divinității, mă rog, explicații neconvingătoare pentru un perfecționist ca nea Mitică. Mi-a relatat și mie bizara enigmă și admit că nu i-am găsit explicație. Deși ea există, ca întotdeauna și taman în locuri unde nu te aștepți. În speța noastră tocmai la un profan, tanti Lucica supărată a dezlegat enigma – Păi seara vă ajunge CTC-ul, ce să mai facă ?

T.D.

Anunțuri
 

5 răspunsuri la „,, C T C ”

  1. daurel

    01/08/2011 at 15:11

    Cand eram elev, cea mai nesuferita munca, dupa sapa, era fiertul palincii; dura o zi si o noapte. Nu era voie acasa, ci la cazanele MAT-ului (?) supravegheate de militie; uiumul era 5 %, iar cota statului 30 %…
    Cei tineri trebuia sa scotem apa cu ciutura din fantana; varstnicii efectuau CTC–ul…

     
    • Daniel Tudose

      01/08/2011 at 15:15

      mitica asta e unu ,,clandestin”…real, mi-l amintesc de la tara, sigur numele-i fictiv

       
  2. animal00

    05/08/2011 at 18:27

    Ce-i drept am observat si eu acest dubios efect. Am incercat cu 5 pahare de tuica. Dupa ce le-am terminat am cerut 4. Dupa 3. Dupa 2.
    Culmea este ca, desi beam mai putin, ma imbatam mai tare

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: