RSS

,,POVEȘTI DE CĂLĂTORIE”

29 Iul

Povești de călătorie

 

Întotdeauna mi-a plăcut să călătoresc, să văd locuri inedite. După ce am vizitat patru țări în vara asta, ne-am hotărât ca în ultima săptămână de vacanță să vizităm puțin mănăstirile Moldovei, la insistențele nevesti-mii pe care depărtările o cam neliniștesc, dar aici fiind la noi… A fost o săptămână magnifică. Totul a început când indicatorul ne-a indicat o rută ocolitoare, un pod surpat. După vreo 15 km totul a murit, asfalt, indicatoare, GPS-ul era-n dilemă. Explicațiile unui localnic m-au îngrijorat – ,,Păi…țineți-o înainte, o-ți ieși undeva…”. Într-adevăr, după câteva ore în viteza întâi am poposit într-un frumos sat. Nevastă-mea a intrat într-o dugheană, s-a întors după o oră fără apă minerală, aveau dar nu avea să-i dea rest la 50 roni și nici să schimbe-n sat n-a găsit, iar popa e la băi așa că… Între timp s-a lăsat seara și cârciumarul ne-a sfătuit să nu ne  pornim noaptea că-s râpe și găuri, ne-a relatat o picantă pățanie a unora anul trecut ,,de i-a găsit rânjiți cu roțile-n sus”. Am tras mașina la marginea unui imaș, am mâncat conserve și ne-am culcat. Dimineața puhoi de lume-n jur, ca la urs, mașina cu capota plină de produse lactate…mda, era târg iar noi taraba unuia. Ca să nu-i stricăm plăcerea ne-am amestecat în mulțime până s-o termina târgul. S-a spart repede că a început un potop de ploaie cum n-am văzut. Când a stat, cârciumarul cu pelerină și cizme de cauciuc ne-a informat că apa a rupt podul pe unde am venit iar înainte nici tractoru nu poate. Ne-am băgat la cârciumă, nevastă-mea a făcut un troc cu femeia omului, niște boarfe și-o poșetă contra cafele și bere. Oameni de treabă, am înoptat la ei. Nevesti-mii grozav îi plăcea, pe mine grozav mă îngrijora tonul compătimitor al gazdei ce-i tot trăgea ,,Ce ghinion…”. În zori, echipați cu cizme am pornit spre mașină. Pe drum, Ilie a lu’ nu știu cui ne-a adus vești, patru tractoare sunt ,,chicate” în marginea satului în drumul surpat iar la televizor la primărie s-a anunțat cod roșu, așa că-i bine să nu ne urnim, că nici nu se poate. Am adus calabalâcul acasă la cârciumar, femeile au rămas acasă, eu am mers ,,în centru”, la primărie, să găsesc un telefon. Era unul, dar în biroul primarului iar ,,dom’ primar e în concediu, la Magnalia, la mări”, așa mi-a spus nea Epureanu, cu funcția de ,,responsabil la primărie” și o vârstă imposibil de apreciat. Acasă ce să fac cu muierile, așa că am rămas să-i țin de urât la tejghea lui Bebe, că așa-i zicea, fiindcă mușterii…rari și mai toți moșnegi. Ne-am întins la vorbă, cu rom, secărică și bere și mi-a mărturisit cu lacrimi că mare bucurie i-am făcut călcându-i pragul. M-am trezit în chinuri, cu capul mare, dar Gina, nevasta lui Bebe, avea experiență, un prosop fierbinte și varză murată mi-au limpezit mintea și iată-mă la poștă, trebuie să aibă telefon, telegraf…ceva. Desigur, dar moș Poienaru, paznic de zi și de noapte, m-a rugat să las la el ,,recomandate, coleți sau vorbă”, fiindcă domnul diriginte e dus la ,,județ” cu treburi și vine. Acum…asta e, m-am întors acasă, fetele făceau plăcinte, am mai dat o raită și…mi-a venit ideea…da, la școală. Da, l-am găsit pe nea Vicu, în cancelaria mică, mânca slănină cu ceapă pe un ziar vechi și răsfoia un abecedar, printre dumicați mi-a spus că el n-are ,,voie la tilifonu din cancelaria mare și că acu-i vacanță și cine știe pe la ce sori sticlesc ochii la don’șorii profesori”. L-am întrebat unde-i poliția, zice ,,noi sântem sat, miliția e la comună, acu’ dacă apa a rupt…când s-o usca…”, așa că m-am întors la Bebe la birt. Mă aștepta mai demult pentru…treaba cu cui pe cui…s-a mirat că-s ,,întreg”. Mi-a povestit lucruri despre el, o chestie alambicată, cam ciudată, făcea mereu paralele, cu Ana, nevastă-mea, Gina, mașina…bine că mi-a amintit, cum s-o zvânta s-o trag în curte. A râs zgomotos, parcă ironic, m-am pomenit luându-l de guler – Mă, cine ești tu, ce-i aici ? Mi-a părut rău fiindcă a izbucnit în lacrimi, m-a sărutat ca pe un frate, zice – Păi nu vezi ce-i aici ? Capătul, futu-i aventura măsii, Fiatul meu e parcat la vechiul CAP !
M-am trezit în sudori, am verificat telefonul, am chemat room service și am mulțumit cerului că nevastă-mea și-a revenit cu…mănăstirile. Fiindcă Bebe mi-a mai spus ceva, e pățit…

T.D.

Anunțuri
 
7 comentarii

Scris de pe 29/07/2011 în Fără categorie

 

7 răspunsuri la „,,POVEȘTI DE CĂLĂTORIE”

  1. Doru

    29/07/2011 at 21:58

    Palpitant, şeara mâne-sa de cod roşu!

     
  2. psipsina

    29/07/2011 at 23:39

    😆 chiar nu stiu de unde le scoti, dar iti ies tare bine…

     
  3. isis

    19/08/2011 at 13:25

    Se spune ca cel mai mare pacat al unui om este… lipsa de imaginatie.
    Tu n-ai stofa de pacatos, Daniel! 🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: