RSS

,, O VORBĂ”

22 Iul

O vorbă

 

Vorbele dor, vorbele zboară, rănesc, cuceresc, încântă, amuză. Fac zgomot, crează dependență, trezesc amintiri, repulsii. Ascund lucruri, scot la iveală adevăruri, generează și aplanează conflicte, ridică și coboară pe cei ce le rostesc cât și pe cei la care se referă. Stâlcite, meșteșugite, docte, vulgare, cu sau fără perdea definesc și sunt definitorii. Scăpate sau premeditate, multe ori puține, domoale, precipitate, șuvoi sau trase cu cleștele, recitate, cantate, șoptite, strigate, în alcătuiri alambicate sau simple, combinate în relatări pitorești ori evocări aride, vorbele reprezintă mult și puțin în egală măsură. Uneori zboară și se pierd ca fumul, alteori atârnă precum plumbul, funcție de nimic altceva decât de timpanele ce le ascultă, filtre la fel de relative și subiective și maleabile ca vorba însăși. O altfel de vorbă într-un altfel de timpan e un scârțâit înfiorător pe lângă balsamul vorbei potrivite în urechea potrivită. De cele mai multe ori diametral opusă cu fapta și totuși de la fel de multe ori imperios necesară. Crează ticăloasele iluzii, spulberă la fel de ușor ticăloasele iluzii, o perfidă dualitate iubită și urâtă în aceiași măsură. Contruiește mici bucurii, strică mici bucurii și totul printr-un banal act al aparatului de vorbire, nu întotdeauna totalmente conectat la aparatul central. Ba de multe ori viața atârnă de o simplă vibrare a corzilor vocale, ce dă urechii prăpădite semnale dintre cele mai îngrozitoare. Mângâie și alină deși faptic lucrurile rămând neschimbate cum la fel aruncă în brațele disperării cu toate că situația e aceiași. O putere a vorbei pe cât de divină și izbăvitoare, pe atât de malefică și distructivă. Guvernate de portanță sau goale, aproape întotdeauna nu sunt luate suficient în seamă ori dinpotrivă li se acordă o atenție mult prea mare, proprietăți care le scoate în evidență enormul potențial intrinsec ori antagonicul vid, generatoare a unei puteri și mai mari ce zace în banala vorbă, perfidia necunoașterii aproape niciodată în totalitate a ceea ce a produs cerebralul și ce redă gura. Dacă nu schimbătoare, atunci beneficiind de pălăria bogată și eufemistică a nuanțării, cameleoniana vorbă face din îngeri demoni și invers, beneficiind și de o gură pe măsură statuează minciuni drept adevăruri supreme și viceversa, totul într-un mecanism oral care bine uns bate de foarte multe ori fapte, deoarece se pare că și urechea de multe ori nu mai are răbdarea să transmită mai departe și păstrează doar pentru sine, vrăjită, minunata vorbă, acest imens dar ori poate blestem dat omului.
Dacă ceva îl diferențiază cu adevărat pe om de celelalte specii cred că acel ceva este vorba. Doar el poate clădi ceva pe nimic altceva decât pe simple sunete modulate în fel și chip, cum la fel, cu aceiași armă, poate demola totul fără a mișca un deget.

T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, O VORBĂ”

  1. ela1l

    22/07/2011 at 13:42

    Cuvintele… acele „arme” care au puterea de a răni sau de a vindeca, de a dărâma sau de a construi, de a alina sau de a răscoli…

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: