RSS

,,DISCURSUL”

15 Iul

Discursul

 

Deodată simți prelingându-se pe sira spinării ceva, ca o atingere rece, ca un firicel, ca un fior, coborând încetișor și neprevestind nimic bun. Colonelul Mandache însă nu era omul să se piardă cu firea, mai ales în fața celor patru sute de oameni din regiment cărora le vorbea ce ocazia depunerii jurământului militar. Din discursul său apăsat, cursiv și răspicat nimic nu trăda ceea ce simțurile sale percepeau, senzația, furnicătura ca de omidă continua să coboare parcă și mai rece. O mică poticneală în discurs, mascată prin dregerea glasului, s-a produs când șerpuiala a atins nivelul centurii, bine strânsă. Orice ar fi mai jos nu poate trece, gânganie sau orice. Într-adevăr, groaznica necunoscută se topi ca prin farmec, sâcâitorul drum fiind barat, redând colonelului siguranța totală de sine. Cuvântarea își urmează cursul, învolburată, hipnotizând recruții și nu numai, până…o tuse discretă a oratorului…tocmai în toiul celui mai emoționant moment, rostirea jurământului. Se pare, e sigur de fapt, stânjenitoarea umblătură depășise bariera centurii…și…Dumnezeule, cobora vertiginos. Cu greu se stăpânea, ar fi vrut să fugă, să arunce hainele de pe el, să se lămurească, să scape. Pentru prima dată în trei zeci de ani s-a simțit stânjenit în fața unei adunări, pentru prima dată broboane de sudoare i-au năpădit fruntea, iar senzația…parcă și mai amplificată. Aproape că a strigat și el odată cu trupa ,,Jur !” când, după îndelungi zbateri agonizante, nenorocirea și-a croit drum pe picior. Suflul i-a mai revenit…acum fie ce-o fi…pe picior…pericolul mare trecu, aproape că s-a liniștit. A mai simțit o dată, puternic, mârșava …ce-o fi fost, chiar înaintea defilării subunităților după care…nimic. Ceremonia s-a încheiat așa cum a început, cu colonelul sigur pe sine, tătuca regimentului. Totuși, subconștientul și dorința de a se edifica l-au condus în pas alergător în birou. A încuiat ușa și s-a dezbrăcat la piele, s-a cercetat amănunțit, a chemat și caporalul, nimic, nicio urmă, a întors hainele pe toate părțile, la toate cusăturile, nimic. S-a echipat resemat, însă ceva nu-i dădea pace, să fi fost doar în mintea lui totul…doar nu s-a ramolit, e încă tânăr. În fine, încă bântuit de poveste, s-a dus la popotă, unde subordonați și nu numai l-au felicitat cordial pentru discursul înflăcărat și emoționant, în maniera obișnuită.
Trecuseră două zile, aproape că uitase de incident. Maiorul Ghiță, șeful de stat major, l-a invitat ca de obicei cu doamna la ziua nevestisii. Rămași după program au ciocnit câte un păhărel, ca între camarazi, iar maiorul, pătruns de solemnitatea momentului, scoase o cutiuță din buzunar și îi arătă colonelului:
– Ce ziceți dom’ colonel, o să-i placă nevestimii ?
Rămas cu gura căscată, mut de uimire, colonelul duse mâna la gât și parcă avu o revelație. Subordonatul sesiză uimirea:
– Ei, este că-i fain, ieri i l-am luat de ziua ei.
Au petrecut la ziua doamnei Ghiță, ea fericită cu cadoul soțului, colonelul bucuros că lămurise gângania de la ceremonie, lănțișorul ce i se desprinsese de la gât și căzuse pe sub haine, pe caldarâm – ,,Eh, acu…să-l poarte sănătoasă, al dracu maior ce noroc pe el !”.

T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,,DISCURSUL”

  1. daurel

    15/07/2011 at 12:31

    Tare ma bucur ca nu trebuie sa fiu ireprosabil…

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: