,, RELEVARE ”

Relevare

 

Cu mintea-am vrut să te gândesc,
Să îți cuprind întregul zbor,
Însă vibratul cel ceresc
Cu-atâta numai, nu-i ușor.

Cu palmele-mi să te ating…
Să-ți aflu pasul pe de rost…
M-aș fi grăbit nătâng să sting,
Ce-i dat să ardă, fără rost.

Nici chiar cuvântul, cât ar fi,
Traducând focul din priviri…
Prea mic și fad încât n-ar ști
Să spună-n șoaptă nerostiri.

Că-i prea puțin chiar am știut,
Mai mult de-o clipă să visez…
Numai cu-atâta n-am putut
Minunea să o întinez.

Dar chiar ea însăși s-a deschis
Sublimul tot să i-l văd drept
Și gând și simț și tandru vis,
Că prea uitasem ce-am în piept.

T.D.