RSS

,,NAȘTEREA UNEI MINUNI ”

23 Mai

Nașterea unei minuni

 

…inima s-a pomenit dintr-o dată de nerecunoscut. Bulgărele de piatră ce-și pulsa seva rece doar pentru sine s-a prefăcut pe negândite într-o mână de jăratec arzând dincolo de hotarele-i în care stătea ferecată bătaia, ca o vietate rece și nevăzută savurându-și universul solitar. Arderea fu dureroasă la început, dureroasă ca însăși zămislirea, mai dureroasă căci piatra s-a sfărâmat în mii de bucăți împrăștiate în zări, fiecare gemând cumplit în spaima necunoscutului netrăit până atunci, în dogoarea ce mistuia încet, încet răceala și parcă vestea că lumi vechi se vor nărui, sosindu-le sorocul a se primeni. Fărâmă cu fărâmă s-au aprins, una de la alta, într-o înlănțuire peste poate de oprit, făcând zbaterea din piept să clocotească cumplit simțind că feștila aprinsă nu-și va curma drumu-i odată pornit și mistuitor decât atunci când va ajunge în miezul de gheață topindu-l și prefăcându-l în lavă. În zadar strigăt, fără rost fugă, în van împotrivire, scânteia ivită de niciunde spre a potopi o eră și a porni una nouă, deja s-a preschimbat dintr-un bob primordial și incandescent în vâlvătăi ascuțite, oțelite în albastrul flăcării ce înmoaie metalul în suflarea foalelor ce suflă a-și răcori arderea, mai tare întețind-o. De neoprit, nimic a-i sta în cale, orice împotrivire se metamorfozează parcă pe loc într-un ajutor dat flăcărilor hrănindu-le cu pulbere, orice zbatere parcă mai dă un plămân de oxigen incandescentului născut dintr-o firavă și de neluat în seamă scăpărare, plămădită și ea pe undeva pe la poarta lumii din ciocnirea nevăzută a gândurilor pietrei cu aromatul cuget al eterului senin și cald. Nimic de făcut a pune capăt fierberii. Însă ceva se petrece, împotrivirea lasă locul dulcelui abandon în îmbrățișarea fierbinte, din ce în ce mai nechinuitoare, împietrirea de odinioară începe să simtă și să guste din dulceața ce picură din plămădirea cea nouă care se făurește în giulgiul arderii nesățioase. Începe să se bucure de căldura care nu mai frige ci doar mângâie vechi răni săpate de mușcătura gerului stăpân odată. Fărâmele împrăștiate de izbitura de la început se adună una câte una ca un fluid magnetic adunându-se la polul comun reîntrupând un întreg trecut prin purgatoriul sfărâmării și recreării într-o formă sublimă. Cuprins de vraja minunată ce se petrecea, mi-am găsit curajul să privesc cu ochii larg deschiși la vatra care îmi este pieptul și am văzut acolo ceva nemaipomenit prinzând viață și crescând, un bulgăre aprins, de nedescris în cuvinte minunăția-i, menit a nu se stinge nicicând și a nu mai vibra doar pentru sine.

T.D.

Anunțuri
 

Etichete: , , , ,

2 răspunsuri la „,,NAȘTEREA UNEI MINUNI ”

  1. ela1l

    23/05/2011 at 12:46

    impresionantă această… dulce abandonare

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: