RSS

,, DESPRE…LIMITĂ”

08 Mai

Despre…limită

 

Paradoxul individului limitat este acela că îi lipsește cu desăvârșire orice limită. Universul său îngust clădit pe lucruri cunoscute generic drept ,,nimicuri” capătă dimensiuni nemărginite sau reprezintă polul în jurul căruia gravitează totul. Această stare de fapt nu ar fi nicidecum una supărătoare, în definitiv oricine e liber să se învârtă în ce galaxie dorește, atâta timp cât rămâne acolo. Aici survine problema, acest tip nu este nicidecum unul obișnuit ci de obicei este unul deosebit de vocal, vehement, cu o vervă debordantă la nivelul discursului, foarte agresiv, chiar isteric. Aceste atribute au un unic scop, acela al impunerii îngustului sistem de așa zise valori care îl guvernează, însă nu oricum. Îl strânge efectiv în ghearele propriei condiții puerile și lipsite de orice fel de importanță, nimicurile, îl scoate din minți faptul că ceilalți nu pot privi cu seriozitate astfel de demersuri, ignorându-le în bună măsură, cum e și firesc. În acest moment începe deliriumul specimenului. O veritabilă disertație din sfera psihiatriei, un discurs calat pe importanța fără de margini a propriilor preocupări ridicate la rang de filosofie profundă conexată, ca o condiție de căpătăi cu orice altceva. În paralel, limitatul, din centrul lumii sale, este omniscient, cunoaște, înțelege și știe orice în așa de profundă manieră încât a pleca urechea la o explicație i se pare un afront teribil, desconsiderație și obsesivul gând chinuitor ,, mă crede prost”. Prin urmare, înarmat cu o forță gnostică senzațională, își manifestă fățiș disprețul față de orice altă abordare sau opinie concomitent cu tendința clară de a minimiza la maximum importanța a absolut orice nu se poate reduce la simplitatea lumii sale. Desigur, în viziune proprie, este un tip complet și complex, lucru pe care nici nu-l contest, cu o specificație însă, întrunește aceste deziderate, dar în limitele sferei sale de pueril. N-aș avea nici o obiecție că cineva e doctor în făcut cornete sau șters praful. Atâta timp cât viețuiește pașnic în dimensiunea asta fără a duce vehement demersul că întreprinderea sa e una esențială și de bază, e doar un om cu un anumit nivel și atât. Statutul de limitat survine atunci când subiectul își forțează limitele. Lucru ce în mod normal nu-i rău, numai că în speța de față forțarea se face uzitând de metode proporționale cu vastitatea preocupărilor, survenind paradoxala percepție – ,,Ăsta nu are nici o limită !”.

T.D.

Anunțuri
 

3 răspunsuri la „,, DESPRE…LIMITĂ”

  1. cenacluldinbar

    08/05/2011 at 13:25

    Tudose, Tudose…
    demersul tau este riscant fiindca vine cu o constrangere a libertatii care este deja in lant. o aduci langa tarus.
    odata cu castigarea dreptului de a gandi si trai liberi inseamna ca scena vietii s-a aglomerat. limitatii astia in viziunea ta sunt ca niste fluturi ca se-ngramadesc pe lampa, stii ca vor muri, dar te enerveaza ca-ti bazaie pe la urechi.
    cuvantul , din momentul cand se face gand, este ca un nou nascut si are dreptul la viata. tu spui sa stea acolo in galaxia lui. ei bine, nu. libertatea presupune ca acel gand, om, entitate, sa te abordeze si sa te racoleze sa-i devii prieten sau sluga. toata natura vrea sa stapaneasca lumea: nisipul, pirul, palamida, caisii, magnoliile,apa, cenusa. este dreptul oricui sa se manifeste fara limita in spatiul comun. daca te simti deranjat este numai ca tu nu ti-ai trasat bine granitele. iar, a privi peste gard, este mai curand pasiunea unei tate. de ce-ti risipesti timpul? gandeste o piatra, ceva. sau ajuta omul acela mic si prost, da-i un sfat bun, dar nu rade de el. daca vrei sa ai prieteni. un prieten adevarat s-ar putea sa fie tocmai limitatul ala pe care nu dai doi bani, el s-ar putea sa planga daca suferi sau sa-ti salveze viata. macar ca te apara de niste caini.
    nicolae, „un anumit cu un anumit nivel si atat”

     
    • Daniel Tudose

      08/05/2011 at 13:31

      fiecare are dreptul sa gandeasca si faca ce doreste…atata timp cat nu deranjeaza pe cel de alaturi. atat

       
  2. Gabriela

    08/05/2011 at 19:07

    Se spune ca omul este marginit doar de propriile limite. 🙂 Un individ limitat poate fi si impertinent si sa nu aiba limite in asta.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: