RSS

,, OLD ”

29 Apr

Paralelă

 

Procesul de îmbătrânire, evident, nu ocolește pe nimeni. Dacă biologic timpul are efecte aproximativ similare asupra organismului, naturale, ei bine fenomenul pare puțin diferit în ceea ce privește atitudinea sau trecerea omului prin aceste transformări. În general am observat o diferență semnificativă în modul de îmbătrânire a omului din mediul urban față de cel din rural. Și nu mă refer la…gradul de deteriorare fizică, cât psihică dacă vreți. Omul urban, deși fizic pare mai cosmetizat, atitudinal îmbătrânește mult mai urât decât confratele de la țară. Pare că toate tarele și răutățile vieții i se bulucesc în comportament și atitudine, ajungând răutatea întruchipată, ce dă impresia că urăște visceral pe toată lumea, arțăgos și dușmănos, pe picior de război întotdeauna, având ca mod de viață în special critica la adresa tuturor și privitul chiorâș. Cu părere de rău o spun, dar corespondentul de la sat, mai gârbovit fizic, are totuși o aură mai umană, cu mai puțină încrâncenare și înverșunare. Nu știu de unde provine exact diferența. La prima vedere s-ar zice că omul urban ar avea mai multe pe cap și asta îl aduce în acest stadiu. N-aș prea da crezare acestui lucru. Eu cred că odată ieșit din câmpul muncii și ajuns la statutul de pensionar, prin urmare bătrân cu acte în regulă și lipsă de ocupație pe măsură, toate relele existente în fiecare într-o anumită măsură, au tot timpul necesar acum să refuleze, uneori chiar ca mod de a scăpa de plictiseală. Omul de la țară menținând totuși un ritm constant, fără trecerea bruscă și uneori deprimantă la repaos, reușește, mă rog, reușesc singure neajunsurile umane să rămână în plan secund nealterând atât de mult…fizionomia. De asemenea nu cred nici în teza conform căreia greutatea traiului la oraș ar înrăi atât de mult această categorie. Nu-i ceva specific momentului actual, chestiunea e veche, nu poate fi pusă pe seama pensiilor. Apetitul pentru privit chiorâș de la balcon sau pe stradă al bătrânului urban, eu rămân la părerea mea, survine atunci când se instaurează la un moment dat lipsa completă de ocupație. Nefiind un apetit normal, de ce survine ? Cred că deoarece…acest om nu se poate odihni cum ar fi cazul, omenește. De ce ? Pentru că, între noi fie vorba, mare parte au cam ieșit odihniți la pensie și ce să odihnească… Energiile nefiind în continuare arse în pseudo-muncă, se eliberează în ce pot și ele… Ruralul, muncit sau mai puțin muncit, are o constanță care-l ferește de plaga aceasta. Concluzia ar fi că e boală românească și probabil nu numai ce se declanșează acolo unde omul s-a făcut că muncește, trăind cu impresia că mută munți. Cei care chiar au făcut-o arată uman la bătrânețe, se odihnesc, n-au timp de fiere.

T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: