RSS

,, PE VREMEA MEA ”

17 Apr

Pe vremea mea…

 

,, Pe vremea mea…” este mult mai mult decât un simplu reper temporal. Un enunț care dacă este rostit în mod adecvat de cei îndrituiți, în speță de posesorii unui anumit număr de ani, are reverberații cu adânci conotații, evocând vremuri imemoriale când lucrurile stăteau cu totul altfel. Că stăteau mai bine sau mai rău asta nu are nicio importanță, în subsidiar scopul enunțului nu este acela de califica un moment de timp, cât a sugera că subiectul a fost în centrul unor vremuri. Și nu oricum, acele vremuri s-au rotit satelitar în jurul său, un adevărat pol magnetic, nordul și sudul fără de care cine știe în ce direcție sau pe ce arătură ar fi eșuat treburile. Un adevărat oftat din toți rărunchii, melancolico-nostalgic, ce alături de împăunarea omului are ca țintă și renegarea și înfierarea prezentului nenorocit, în care deși viețuiește s-ar vrea totuși absent, barem moral, el aparținând unei alte perioade, una insolită și fabuloasă, adevărată eră mirifică. ,,…vremea mea…” simbolizează un moment unic în istoria omenirii când fie perfecțiunea alerga liberă pe străzi răpindu-l și infestându-l și pe omul nostru, fie a fost un timp apocaliptic căruia i-a supraviețuit doar grație unor calități și instincte rarisime și care de mult nu se mai fabrică.
Prin urmare, momentul enunțării, cel actual, unul profund retrograd ar trebui să aibă o unică preocupare, aceea a înălțării de osanale lui ,,Pe vremea mea…”. Un monument de adânci înțelepciuni, depozitarul unor neprețuite comori gnostice al căror paznic neobosit este cel ce declamă cu patos ,,Pe vremea mea domnule…”. Adevărat strigăt de revoltă și atenționare, acuză nemiloasă atât la adresa timpului ce l-a smuls din precambrianul său, cât și la adresa celor a căror vreme e acum și tind, răutăcioși și profani, să încadreze pe ,,Pe vremea mea…” la capitolul istorie, mai mult sau mai puțin recentă. Expresia unei catastrofe umanitare, generații mutant care nu ar fi trebuit să vadă lumina zilei niciodată spre a întina acel trecut încărcat de atâtea și atâtea. Generații ce au călcat în picioare atâtea valori fără măcar a ridica ici și colo câte o statuie ecvestră lui ,,Pe vremea mea…”. Nu, mână în mână cu timpul o țin tot înainte, făcând intenționat în ciudă, ca și cum un becisnic prădător al zilelor noastre i-ar râde în nas marelui Tynaosaurus Rex de la muzeul de științe naturale. Ehe, pe vremea lui alta ar fi fost treaba, tragedia e că vremurile mai și apun. Inutil a-ți injecta fiere în vene așa…ca pe vremea mea.

T.D.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 17/04/2011 în Fără categorie

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: