RSS

,, TRUP ȘI SUFLET”

14 Apr

Trup și suflet

Petrică întruchipa ceea ce s-ar putea numi angajatul perfect. Dedicat trup și suflet instituției, își iubea slujba. Și cum cei care supervizează totul sunt șefii, i-a divinizat pe toți fără excepție și le-a pus la picioare întregul capital de loialitate de care era capabil. A rămâne peste program, a-și sacrifica câte o zi liberă pentru a ține locul unui coleg, a prelua sarcini ce necesită timp, totul la rugămintea șefului și nu numai, erau pentru el lucruri absolut firești. Instituția i-a oferit o carieră, un loc unde realmente se simțea fericit, prin urmare nu putea întoarce spatele la niște solicitări simplu de satisfăcut pentru el. La rândul său era iubit și simpatizat de mai toată lumea pentru atitudinea sa absolut admirabilă, Petrică încă nu fusese văzut încruntat sau nervos, indiferent câte probleme s-ar fi înghesuit. Făcea totul cu entuziasm aproape, jovial și destins, stârnind uneori chiar invidia pentru capacitatea de a aborda în acest fel o simplă slujbă totuși. Bârfa, cleveteala îi erau preocupări absolut străine, mai tăifăsuia însă la modul în care îi plăcea lui, chestiuni nelegate de acțiunile sau problemele altora. De asemenea niciodată nu-l încercase sentimentul de nemulțumire sau de revoltă față de micile nedreptăți inerente în orice loc de muncă. Dimpotrivă, milita pentru un climat bazat pe acceptarea tacită a micilor imperfecțiuni și depășirea lor prin optimism și bună înțelegere. Această modalitate de a privi totul îl consacrase, era în ochii tuturor ceea ce se cheamă ,,pâinea lui Dumnezeu”. Dedicarea și spiritul său de a veni pozitiv și promt, în întâmpinarea oricărei cerințe, din partea oricui, erau proverbiale de la primul și până la ultimul etaj al instituției. E de neuitat cum de sărbători, când se lucrează cu o treime din personal, își sacrifică altruist ziua liberă înlocuind colegi mai tineri, filosofând cu bunătate – ,,Sunteți tineri, distrați-vă, timpul trece, noi ăștia mai bătrâni ce treabă avem…”.
Toate aceste aspecte nu pot trece neobservate nici ochilor, uneori mai miopi, ai șefilor. Drept urmare, într-o miercuri, când colegii tocmai îl felicitau cu ocazia celei de-a cincizecea aniversări, șeful cel mare în persoană a coborât și i-a urat cele cuvenite. Mai mult, în aprobarea generală l-a anunțat solemn că până luni este liber – ,,Petrece mă Petrică și tu, meriți ! Hai, șterge-o !”. A protestat, invocând lucrări neterminate, termene presante, sentimentul că-i favorizat, inechitatea față de colegii ce vor trebui să-i preia munca…degeaba. ,,Petrică, e ordin, până luni nu calci pe aici ! Bucură-te și tu un pic de  câteva zile…”. Iar dacă nici el nu mai asculta de șefi… Tăcut și plouat și-a luat geanta în amuzamentul general – ,,Uitați-vă la el…ah, eu aș chiui să am liberu ăsta…”.
Total atipic la unu și ceva a intrat în casă, în mirarea Anicăi:

–          Ce mi-ai venit domnule de pe acu’ ? Dacă ai impresia că-mi stai trântor pe cap…s-o crezi tu… Hai, minte iar că nu ți-e bine !
A leșinat când a înștiințat-o că până luni…

T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: