RSS

,, A AVEA ȘI A NU AVEA… ”

11 Apr

A avea și a nu avea

Timpul a constituit dintotdeauna un element în jurul căruia se învârt toți și toate. Mai puțin despre ce înseamnă el în sine, cât despre utilizarea și gestionarea lui cât mai judicioasă. În general, cel mai clamat aspect, aproape proprietate, este insuficiența lui. Invocată în mod mai mult sau mai puțin realist, este o chestiune ce învăluie reclamantul în mantia unor preocupări intense, importante, pe alocuri cu aură misterioasă, lucruri ce depășesc prin anvergură și profunzime însăși dimensiunea temporală. Asta se dorește a denota o existență mai mult decât signifiantă în economia planetară a drămuirii timpului. Nu am timp !!! – este mai mult decât o explicație, este mesajul către omenire că buricul pământului sau cel puțin al târgului a fost localizat în cele din urmă.
La cealaltă extremă se află plasat polul magnetic al pierderii de vreme, a irosirii cu larghețe a timpului. Aici sunt catalizați de-a valma toți cei care, din diverse motive, par a poseda din belșug acest bun. Este un sacrilegiu a da impresia că deții așa ceva, o anatemă nemiloasă se așează peste existența neobrăzatului, mai mult ca sigur a dobândit atâta timp prin mijloace fie ilicite, fie de sorginte…congenitală, un caracter incapabil a se conecta la orologiul firesc, așa că…n-are treabă, e insignifiant. A avea timp, în esență, este semnul clar al nimicniciei și lipsei de importanță, un element alogen în sistemul sănătos al camarilei lui ,,Nu am timp !!!”. Este sinonimul lui ,,a nu avea treabă”, stare totuși mult râvnită, dar cu ipocrizie înfierată.
În sfârșit, între cei doi poli, se află dielectricul ce-și potrivește ceasul funcție de context. Deși ,,nu am timp”, totuși, din rezerva strategică, se găsește mereu suficient pentru a sidera atât polul calic în vreme, cât și pe cel ce se lăfăie sfidător în așa delicatese. Când faci parte din prima categorie nu poți avea deloc timp, e prohibit, ca și cum ai bea pe ascuns într-o clinică de dezlcoolizare. Când faci parte din a doua, cea a nababilor, nu poți reclama lipsa lui, păi D-zeu a fost bun iar tu…te și plângi ? Prin urmare, niște apatrizi duplicitari atemporali, nerecunoscuți de nimeni, care iau orele, minutele, secundele în derâdere, nici așa, nici așa, nu știi de unde să-i apuci, imprevizibili, capabili de orice, periculoși tare din moment ce au timp pentru toate. Polivalenți temporali cu un înalt potențial de a enerva și sfida.
Ca orice… bun și timpul face obiectul disputelor, invidiilor și atacurilor. Consacratele enunțuri se cunosc: pierzi timpul, ai timp berechet fiincă…, n-ai ce face, freci duda, buha etc, îmi irosești timpul, timpul meu e prețios ș.a.m.d. Simplă eroare, folclor, legende cum că timpul curge la fel pentru toți, convenție eronată de…sincronizare a ceasurilor… Și ca toate convențiile, inevitabil, constituie un măr al discordiei, fără legătură cu a avea sau nu avea ce face. Simplă chestiune de percepție, a realității în special. E și timpul, ca toate cele, supus subiectivismului.

T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: