RSS

,, PASIUNE ”

08 Apr

Pasiune

Spiridon Solescu, fost profesor de fizică și proaspăt pensionar, era sigur că și-a asigurat un loc fruntaș în memoria tuturor celor care au trecut pragul liceului unde și-a urmat vocația de dascăl. Cunoscut drep un om sever și extrem de exigent, fusese spaima a generații de elevi certați cu mecanica, electricitatea, termodinamica ș.a.m.d. Orele sale, veritabile modele de disciplină cazonă erau vestite printre micii derbedei, adevărate încercări ce căleau tinerele spirite, inițiindu-le în tainele legităților acestei planete. Până și cei mai rebeli știau că fără a cunoaște un minim, nimeni și nimic nu ar fi putut înmuia inima de piatră a lui Solescu. Metodele sale didactice erau cele obișnuite, ba chiar fără a uza de ton ridicat sau alte asemenea practici coercitive. Totuși, lipsa sa de milă și faptul că nu zâmbise vreodată vreunui elev, îi dădeau un aer sumbru și rece ca însăși materia ce-o preda, totul sporit de barba ce-l făcea și mai împietrit. De zâmbit știa să zâmbească, fără îndoială și asta o dovedea singura zi din an când făcea acest lucru. Ziua în care, ceremonios, anunța nominal situația de sfârșit de an. Promovații erau înștiințați stereotipic, pe același ton cunoscut. Când ajungea însă la câte un nume se petrecea ceea ce nimeni nu ar fi vrut să vadă, acel zâmbet ciudat ce însoțea celebrul enunț – ,,Popescu, tânără speranță, ne vedem la corigență !”.
Ce îl făcea să trăiască în așa fel acest moment este greu de spus. Unii afirmau că o răutate cu greu ascunsă, alții că Solescu pur și simplu nu avea simțul umorului și în fine o parte care susținea că era un maniac al fizicii, un psihopat fără vreo altă preocupare în afară de formulele sale fără suflet. Ultima teorie căpătase cu timpul tot mai mult teren, că rău nu s-ar putea spune că era, era doar de fier, știi sau nu știi, cât despre umor…fiecare cu umorul său. Va să zică Solescu era un împătimit, căzut în mania lui, găsindu-și aici locul în care să-și satisfacă unica plăcere a vieții sale. Lucru care îl făcea cu adevărat de temut și periculos, nimic nu-l îndupleca decât să știi, temeinic. Toate seriile de elevi care i-au trecut prin mână, reușind s-o scoată la capăt cu Newton & comp. îl evocă ca pe o mare încercare a vieții lor. Nu fără mândrie însă, este totuși o biruință mare – ,,Să faci fizica cu Solescu psihopatul…ehe, nu-i de colo…”. Nu-i vorbă, a avut și reclamații de la părinți, cum că ar exagera în privința exigenței. Degeaba, răspunsul era același, omul e dedicat în ceea ce face, un dascăl de excepție care chiar iubește ceea ce predă, chiar dacă relația sa cu elevul nu este una atât de apropiată. Zbir sau nu, Solescu a ajuns în pragul pensiei cu o reputație excelentă, de om pentru care doar știința elevului contează, iar printre elevi…teamă patru ani, apoi mândrie că s-a reușit depășirea cumpenei numită maniacul și corectul Solescu.
Acum este pensionar. L-am văzut la o terasă cu Gogulescu, de istorie, pensionar și el. Mai să nu-l recunosc, râdea în hohote, explicând ortacului:

–         Gogule, dacă am urât ceva în viața mea aia a fost fizica, am fost și corigent, haha, am vrut să mă fac actor mă, iubesc treaba asta, am dat și examen, dar dacă n-ai talent…

T.D.

Anunțuri
 

3 răspunsuri la „,, PASIUNE ”

  1. gabriela

    08/04/2011 at 14:06

    pai poate de acolo venea exigenţa lui. Din prea multă ură pentru legile fizicii.

     
  2. daurel

    09/04/2011 at 22:45

    In definitiv, a avut de jucat toata viata un singur rol…
    A fost un om norocos, a prins si pensia; actoria adevarata este mult mai solicitanta.
    Parerea mea…

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: