RSS

,, EFEMER ”

02 Apr

Efemer

Stele strălucesc,
Tot atâtea mor,
Corp ceresc de-aș fi
Tot n-ar fi ușor,

Fulgul ce atinge,
Giulgiul cel de nea,
Eu însumi de-aș ninge,
Tot aș lăcrima,

Rază de divin
Să fiu peste burg
Și tot un suspin
Voi scăpa-n amurg,

Să fiu însuși vântul
Marea s-o mișc eu,
Chiar și așa cuvântul
Mi-ar muri la cheu,

Aerul de-ar fi
Să mă pomenesc
Și-un loc s-ar găsi
Să mă prăpădesc,

Foc, văpăi încinse,
Să mă chem potop,
Și tot ar fi stinse
De al apei strop,

Nici măcar vâltoare,
Vuiet de-aș veni,
Cât ar fi de mare
Tot ar conteni,

Să-ntrupez durerea,
Amarnicul chin
Tot nu pot ca mierea
Să o fac venin.

Cum nici hâda ură
S-o înalț în zbor,
Întreaga-i măsură
Tot cade-n amor.

Parcă ce, amorul
E nemuritor…
Eu, eu să fiu dorul,
Singur știu că mor.

Să fiu timpul poate…
Asta m-ar zdrobi !
Să petrec eu toate,
Făr’ să pot muri.

T.D.

Anunțuri
 
 

2 răspunsuri la „,, EFEMER ”

  1. ela1l

    02/04/2011 at 7:27

    Departe de mine gândul că… ai muri singur… Frumoase versuri!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: