RSS

,, VREMURI DE GLORIE ”

26 Feb

Vremuri de glorie

 

Mare admirator al vremurilor de demult, când curajul, onoarea și vitejia erau virtuți incontestabile, Gogu Enăchescu evoca cu patos acele timpuri ale bărbăției desăvârșite.

–         Ăia bărbați, ăia oameni domnule. Îți puteai privi dușmanul drept în ochi, îi puteai studia fizionomia, îi puteai striga verde-n față, bărbătește, toată ura. Păi ca azi…te pândește, te așteaptă mișelește la colț, te ia prin surprindere, îți dă-n cap…nu se pomenea așa ceva. Mănușa…îți arunca cavalerește mănușa, te provoca fățiș, nu cu ascunzișuri…ce pușcă, ce pistol, ce tertipuri ca-n ziua de azi…sabia tată, sabia și pumnul, onorabil, drept, față-n față. Ascultați aici, atunci care era jigodie își asuma un risc, un mare risc, provocarea…mănușa…oricând putea veni, nu era cale de întors, să refuzi…să fugi…pfffffffffff ..nu se exista, erai terminat, laș scria pe tine, nu-ți permiteai, atunci onoarea era tot. Acu…pac ! una-n ceafă sau pac ! glonțu de la o sută de metri sau îți cade-n cârcă când nu te aștepți…astea-s vremurile mizerabile în care trăim, lași și lepre…calci pe ei. Să am eu o putere…ce arme de foc…sabia domnule…ce legi, ce poliție…legea onoarei domnule, ca la samurai, te-a călcat pe bombeu…te provoc domnule, duel, să vezi atunci cum s-ar învăța minte. De asta-i lumea plină de lichele, știe că până îi ajunge legea joacă țonțoroiul, ehe…să fie ca atunci le-ar pieri cheful când scoți sabia și-l poftești la luptă dreaptă, nu i-ar mai da mâna să umble cu găinării. Asta-i, onoarea și bărbăția s-au dus dracului, de asta e haos și-și fac de cap. Sabia, sabia-i soluția, s-ar eradica lașitatea și ticăloșia !

–         Eh, nea Gogule, așa-i, nu m-am gândit, aprobă Tache, ferindu-se din curentul ce pătrundea prin ușa hrentuită a personalului București-Lehliu, care încetinea la un podeț.

–         Biletele dumneavoastră…se auzi vocea tăioasă a conductorului…da, da…și domnul celălalt…mai era o persoană…

–         …păi…trebuie să fi coborât…

Refugiat în toaleta vagonului, Gogu Enăchescu blestema în gând mișeii care te pândesc și-ți pică-n cârcă când ești mai vulnerabil. Și gândul îi zbură înapoi, în vremurile glorioase…

 

T.D.

 

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: