RSS

,, ÎN PALMĂ ”

22 Feb

În palmă

Încă de tânăr, de când o țigancă îi cercetase în palmă, existența lui Mugurel Dospinescu s-a derulat sub zodia optimismului neclintit. Nu știu exact ce a văzut piranda în hieroglifele palmei, cert este că întotdeauna a fost convins că are un destin ales, blagoslovit a trage lozul cel mare la agenția din colțul străzii. Nu s-a împăunat însă, ci dimpotrivă, și-a glorificat destinul prin muncă asiduă, muncind cu atâta pasiune și elan ca și cum fiecare zi ar fi ultima de roboteală. De fapt asta îl și motiva, lozul putea pica oricând aducându-i traiul de nabab prezis de tuciurie, departe de câmpul muncii, pe care, odată cu împlinirea profeției, ar fi vrut să-l părăsească totuși cu fruntea sus, mândru că și-a făcut datoria cu simț de răspundere.

Și chiar așa a parăsit palierul activ, cu anii de pensie și vechea convingere intactă. Întreaga instituție l-a regretat sincer, un model de conștiinciozitate și dedicare în muncă, neprecupețind niciodată vreun efort în acest sens. Destinul său încărcat de optimismul din palmă, l-a făcut să nici nu simtă cei treizeci și cinci de ani de trudă, ca omul conștient că are rezervat, de o forță mai presus de noi, un viitor de pașă. Cu toate că ceea ce-i era încifrat în palmă încă nu se materializase, pensia îi era dulce, muncitor și serios, agonisise suficient, plus remunerația de pe cupon, destul de frumușică.

Ce ți-e scris…iar când ți-e scris cum îi era lui, zburzi. Mai ales că destinul mereu i-a reamintit că nu uită niciodată ce a stabilit. Trei sau patru numere relativ des prindea, semn clar că-i un mesaj subtil, acela că ce-i fu sortit, se va întâmpla. Când știi că lozul cel mare îți aparține, cum să nu zbori, învingând orice obstacol ?

Acum Mugurel se apropie de venerabila vârstă de optzeci și cinci de ani, debordând în continuare de optimism. Deși a trecut mai bine de o jumătate de veac de când piranda i-a decriptat podul palmei și e înconjurat de nepoți, nu i s-a clătinat nici un milimetru convingerea. Pricină din care, nepotul cel mai mic are sarcina să-i pună lui tataie, săptămânal, un bilet, în hazul stăpânit al tuturor. Una peste alta…o familie fericită și care are tot ce-i trebuie, că tataie…nu și-a bătut joc de destin, l-a respectat.

Dacă profeția s-a împlinit, nu mai știu. Am auzit doar că într-o zis, ștrengarul de nepot l-a întrebat:

–         Da’ ce ți-a zis tataie țiganca aia?

–         Să-mi amintesc nepoate…a zis – ,,…bogăție în casă, liniște…”…

Bătrânul a avut o tresărire, niciodată nu se mai gândise la aceste cuvinte, rostite în acea seară de mai într-o cârciumă, de o tuciurie ce-și comercializa harul nativ. Realiză că…trăsese de mult lozul. Totuși, continuă să pună bilete.

T.D.

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: