RSS

,, CUVINTE ”

14 Feb

Cuvinte

Cuvinte, cuvinte, cuvinte… Ranesc, dor, bucură, fericesc, ucid. Totul într-un amalgam de simțiri, zboruri, căderi, zbucium. Într-un șuvoi de frumos, urât, sublim, hâd, agonie, extaz. Trecând într-un ritm amețitor prin fiecare, când dans zbânțuit și sălbatic, când tango plutitor, întrebându-te pe ce pași vor mai urma, uimit că deși nu i-ai mai încercat, ei vin de la sine, ca și cum i-ai fi exersat de când lumea. Un ring placat cu mozaicul cuvintelor, ce parcă el se unduiește purtând pe cei care îl calcă pe armonii de el stabilite. Uneori psihotice, făcând dansatorul să arate ridicol în nepotrivirea cu acordurile, alteori de o eleganță desăvârșită, născut din simfonie.

Cuvinte, cuvinte, cuvinte… De multe ori hulite pentru rolul lor, ar trebui să fie muzica și nu …podelele. De la fel de multe ori invocate, a dansa pe muțește e bizar și fără sens, pentru ca la scurt timp să fie blamate din nou, pe motiv de disonanță. Puerile, doar cuvinte…, neprețuite, cuvinte alese…, într-o orchestrație care parcă din răsputeri își caută linia potrivită, o găsește, o ține o vreme și brusc se abate iar, falsând dramatic și implorând liniștea să se abată și să curme haosul. Liniștea…dar liniștea e apanajul a ceea ce nu-i viu, iar dansatorul e viu și nevoia unduirii tânjește după cuvânt, după fățarnicul, duplicitarul, ordinarul, minunatul sau îmbătătorul cuvânt. Doare sau tămăduiește…e relativ, așa cum e și a spune ce muzică e mai frumoasă, în general eliberează. Poate zgârie timpane, poate-s ca un balsam…ce-i cert este că sunt, necondiționat, indubitabil. Necesare, supărătoare, prostești, meșteșugite, multe, puține…un amestec afrodisiac, care provoacă beția plutirii și mahmureala de după…și totuși…de neabandonat.

Cuvinte, cuvinte, cuvinte… Sincere sau nu. Două dintre atributele cele mai sensibile și delicate, greu de stabilit cu certitudine, pot înșela ușor. Greu de spus ce sentimente îl încearcă pe compozitor când face o piesă. Piesa place și nu place, întotdeauna are parte de ambele lucruri, care dintre ele e cel mai pertinent și real, plăcut sau neplăcut…chestiune relativă de estetic. Ce se află în spatele notei ar elucida totul, dar…asta doar timpanul fin poate pătrunde, rar și de obicei tăcut, restul…să cânte muzica !

Cuvinte, cuvinte, cuvinte… Veșmânt fonetic, se spune că în general îl zugrăvește pe posesor. Insuficient însă. E o nevoie doar, spre a nu umbla nud, goliciunea nu se va releva niciodată, frumoasă sau mai puțin frumoasă tot pudică e. E înșelător să o bănuim doar după cuvinte. Cuvintele ascund multe, mai exact, împiedică ochiul să vadă limpede. Dar, atât de necesare, cu toată duplicitatea lor. De fapt e greu de spus și asta…hm, greu, greu…dar totuși se spune…e clar, liniștea e specifică doar morților.

 

T.D.

 

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: