RSS

,, UN LOC APARTE ”

31 Ian

Un loc aparte

 

Locul de parcare, în termeni generali, este acea suprafață de pe scoarța terestră, situată conform unor normative în vigoare, unde posesorii de autovehicule își pot lăsa fără grijă odoarele pe două, patru, n roți.

Această definiție însă, este pentru profani, pentru superficiali, în general pentru cei lipsiți de profunzimea metafizicului. Deoarece, pentru inițiați, acest petec de pământ reprezintă cu mult mai mult. Este un tărâm aparte, bântuit de o stare de spirit unică, neîntâlnită nicăieri, care generează acțiuni complexe atât la nivel conceptual cât și comportamental, încărcat cu o energie specifică, catalizatoare de multe trăiri ce în mod normal ar fi pe veci latente și ascunse percepției. O centrifugă care supune spiritul unor forțe teribile, menite să-i smulgă cele mai tainice și dosite picături de sevă. Totul pe altarul solidificării unor relații interumane mai presus de efemerul obișnuit, trainice prin prfunzimea și amplitudinea principiilor care stau la baza lor. Doi pământeni avizați care vor interacționa în acest spațiu, simțindu-i încărcătura și lăsându-se purtați de vibrațiile lui ancestrale, vor deveni pentru totdeauna suflete pereche, gemene, o punte de nespulberat se va stabili între ei, pe care vor circula libere fluxuri atât telepatice, cât și eterice de masă filosofică de nepătruns pentru cei din afară.

Este un mediu cu legități total diferite, guvernat  de un sistem de valori cu adevărat deosebite, concentrându-și toată amploarea și travaliul pe întinsul celor câțiva metri pătrați. O asemenea densitate crează o atmosferă aproape electrică, ce ar ucide pe loc pe neinițiații neancorați la sol cu paratrăsnetul ideologiei locului. Loc care își descarcă toate acumulările precum o explozie solară, eliberându-le sub forma unei comunicări abstracte, cu un grad ridicat de complexitate, un colaj de abstract, real, o întrepătrundere a existențialității regnurilor, într-o comuniune de nedesfăcut. Abordări și enunțuri ce depășesc granițele efemerei vieți, cu trimiteri dincolo de hotarul umanului, spre eternitatea începuturilor, către origini, către primordial.

Aici eu-l, eliberat de orice inhibiții, în purgatoriul marcat cu vopsea pe asfalt, dă întreaga măsură a posibilităților sale, atingând culmi nebănuite, înălțându-se apoteotic sub imperiul magiei locului, în niște trăiri mai presus de explicabil, îngemănând în ele cerebral uman, haos cosmic și imboldul ingenuu și instinctual al necuvîntătoarelor. Un spațiu catalizator de proprietăți fizice și chimice, care în condiții terestre normale sunt imposibil de relevat, adevărat laborator care scoate la lumină lucruri de multe ori inedite.

M-am grăbit să scriu aceste lucruri spre a nu pierde momentul, o străfulgerare magistrală tocmai străbătea locul:

–         Bă, de-ți mai pui rabla-n locul meu te omor ! Cât trăiești nu scapi de mine, jigodie !

–         Hai sictir bou pământului ! ‘Te-n p… mătii, ploșniță ce esti !

T.D.

 

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: