RSS

,, FILOSOFII ”

23 Ian

Filosofii

 

Universul…această dimensiune de necuprins nici macar cu gândul… Atât de vast încât…se reduce la ceva atât de strâmt… Infinitatea particulei își reduce nemărginirea la o biată mulțime finită, atât cât poate încăpea în îngustul cosmos intracranian, mărginit de timp și spațiu, prea puține pentru a îmbrățișa și se contopi cu eternitatea mamă, țintuite la scoarța terestră ridicătoare de colb. Biată mulțime finită, dar desprinsă și ea din primordiala eternitate, își păstrează proprietățile de nepătruns întru totul nici într-o viață de om, prea scurtă și ea chiar și pentru o fărâmă atât de neînsemnată.

Așa că, totul se reduce la o unică moleculă, prezumând că pătrunzându-i taina și stăpâni-o, prin generalizare apoi, universul întreg ar deveni o carte deschisă ochiului și mâinii omenești, avizi de a controla și stăpâni. Atunci când fizica, chimia și puterea cerebrală devin neputincioase pentru originea și mișcarea browniană a unei singure minuscule particule, galaxia neuronală, în orgoliul său mai nemăsurat decât însuși nemăsuratul, își lansează meteoric cometele pseudo rațiunii, plasând deasupra a tot ce există și nu există, o forță absolută, a cărei existență e sinonimă cu nepătrunsul, de venerat și explicat fără cercetare, atât de simplu și la îndemână. Trebuie așteptată doar clipa trecerii și totul se va releva… Și totuși, chiar așa simplu, mirajul particulei tot nu dă pace abisurilor sinaptice, dacă nu poate explica întru totul, măcar să stăpânească, să supună, să controleze, măcar fizic. E frustrant, ceva lipsit de viață să nu poată fi subordonat voinței, indiferent de unde ar veni și cine l-a creat, e totuși purtat de inerție doar…

Voința…da…voința, puterea ei, perseverența, pare a fi forța micului univers intrinsec care să contracareze forțele naturale, cine știe când și cum născute, ca o provocare. Apoi, puterea sentimentului, străină moleculei reci, ca ura, iubirea…sporește  capacitățile cosmicului cenușiu de a-și măsura forțele chiar cu ceea ce la generat. O adevărată răzvrătire în slujba cunoașterii și impunerii propriilor legități, uneori mai bizare și curioase decât cele axiomatic acceptate de când lumea și pământul drept naturale…

 

Așa filosofa Lenuța la prima oră a dimineții, mânuind înverșunată aspiratorul și un pămătuf, înălțând suprema gnostică întrebare, pe un ton ce trăda pofta nețărmurită de cunoaștere-

–         De unde Doamne…de unde vine…de unde atâta praf ???

…iar faptul că totu-i supus puterii minții și omului, i s-a relevat subit-

–         …de-l mai prind că intră încălțat îi dau una de ajunge pe Marte !

T.D.

 

Anunțuri
 

Un răspuns la „,, FILOSOFII ”

  1. esoel

    24/01/2011 at 14:30

    Ceea ce ai scris,indiferent care a fpst ideea literara,este o proba de disertatie filosofica a aurorului-bine spusa si bine documentata.Hazliul din final o face numai buna de digerat si pt cei ce nu sint atrasi de astfel de lectii.Apreciez deosebit imbinarea!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: