RSS

,, PERMISUL ”

16 Ian

Permisul

 

Nici la cinci ani de când minunea s-a produs, momentul acela devastator care a adus-o în pragul leșinului, încă nu și-a consumat întreaga încărcătură. Momentul acela sublim când agentul frumușel i-a spus să tragă pe dreapta și a anunțat-o solemn că a intrat în categoria conducătorilor auto. Este rememorat cu fiecare ocazie, povestit în detaliu, întreaga Golgotă a traseului este evocată metru cu metru, iar piatra de hotar, maximul supliciului trecut, plecarea din pantă, este redată cu pioșenia cuvenită unei mari încercări, depășită cu succes. Avansează teoria conform căreia perfecțiunea execuției acestei manevre ar fi extaziat și înmuiat inima de piatră a omului legii, care în prealabil amânase bucuria șofatului la două doamne. Nu a fost cazul ei, a abordat cu mult curaj întregul traseu, cu întreaga maturitate a celor cincizeci de ani, obținând la a treia tentativă mult doritul permis. La precedentele două numai rea voința unor tablagii misogini îi stătuse în cale, rămășițe a milițianului comunist.

În mod sigur, după nașterea copilului, momentul confruntării cu agentul a fost al doilea eveniment, ca importanță, din viața sa. Un moment care i-a adus multiple satisfacții, printre care și aceea de a demonstra soțului că deține toate calitățile pentru a-și utiliza simultan capul, mâinile și picioarele, chestiune la care el era reticent. Reticență pe care și-a păstrat-o, blestemând în gând inconștiența ăstora de examinează superficial aptitudinile. Dar acum era tardiv, se petrecuse deja, era înfăptuit și nu mai putea decât să spere într-un alt miracol. Miracol care nu s-a lăsat mult așteptat și binecuvântata neacordare de prioritate i-a adus trei luni de liniște. Liniște relativă, deoarece, deși cu carnetul la popreală, Gica era copilotul perfect, gesticulând și obiectând la orice manevră a lui.

A trecut și suspendarea și iat-o din nou la comenzi. Dar traficul e plin de inconștienți, unul a frânat brusc, impact inevitabil în spatele măgarului și dreptul de a pilota s-a volatilizat din nou spre marea satisfacție ținută ascunsă de Fane. Cât despre ea, s-a convins că Dumnezeu nu există, dacă exista nu-i scotea în cale Lada roșie și Dacia papuc, cauză a nefericitelor pățanii. Reintrată în posesia documentului și-a sincronizat din nou capul, mâinile și picioarele și vreme de un an Fane a suspinat de frica unei nenorociri pe scaunul din dreapta. Susține că pe acest fond a căpătat și niște probleme cu tensiunea. Transportul în comun a început să-i fie drag și aducător de liniște. Ea e ferm convinsă că doar invidia masculină i-a adus această atitudine.

Se împliniseră trei ani de șofat activ și, cu excepția parcării cu spatele, a manevrelor pe spații înguste și a mersului în marșalier, condusul mașinii nu mai avea secrete pentru Gica. Sigur, bestiile din trafic o claxonau asiduu, reproșându-i diverse lucruri, însă e irelevant, doar nu-i șoseaua lor. Adică ce dacă merge pe banda a doua cu 50km/h…au destul loc prin dreapta… Apoi penalizările sosite prin poștă, strategii meschine ale statului de a stoarce bani. Dar există justiție, are deja cinci procese pe rol, de contestare a acestor sancțiuni. Fane e sută la sută pieton încă de un an în urmă, se ocupă doar cu parcarea în haosul din spatele blocului, de când ea a boțit Audi-ul vecinului, încercând să deprindă și tainele parcării. Între timp mașinuța a cam început să geamă din toate încheieturile, grație sabotajului responsabililor cu gropile din asfalt, pe care, datorită unor dioptrii încă din tinerețe, le sesiza doar în amortizoare. Plus cutia de viteze și ambreiajul, că de, nimeni nu-i robot, oricine mai greșește treptele.

A reușit totuși ca permisul să și-l ferească de vreun nou sechestru. Acum, la ceas aniversar, cinci ani de la obținerea lui, la masă cu niște fini, explică finei, aspirantă la carnet, actualmente urmând școala de șoferi, secretul dobândirii experienței și a siguranței.

–         …îl vezi, musiu Fane, nici nu se mai apropie de mașină, s-a convins că femeile le dau clasă, merge pe jos spășit, apoi dragă, o mașină…fără milă…fără frică…forjeaz-o…doar așa deprinzi…

La vreo lună, când a sunat-o s-o întrebe cum merge școala, a aflat că fina abandonase, din nu știu ce motive. La telefonul din dormitor, Fane transmitea niște felicitări ciudate finului.

 

T.D.

 

Anunțuri
 

3 răspunsuri la „,, PERMISUL ”

  1. teo

    16/01/2011 at 12:20

    aoleu, pazea…

     
  2. eugen

    16/01/2011 at 12:34

    adevarat grait finule!
    Gica si Fane au comentat?

     
  3. esoel

    17/01/2011 at 16:16

    Banuiesc ca e plecata de la un caz real.Apreciez insa ,dincolo de povestire,finetea cu care ne-ai obisnuit a diseca psihologia unor personaje cum e „Gica” s.a. dealtfel destul de des intilnite printre noi;fara indoiala ca aceasta este calitaea principala a povestioarei fiindca e rodul analizei si cunoasterii fara de care nu puteai sa sesizezi esentialul,comicul putin absurd in social, ce devine mai interesant decat simpla relatare a intimplarilor.FELICITARI,te apropii de I.BAIESU si GH. BRAESCU fara sa ii copii ca stil,in genul acesta de scrieri!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: