RSS

,, IUBIRE ”

07 Ian

Iubire

Unii zic zgârcită… Eu zic doar iubitoare…de cantități. Pentru ele însele, ca și existență pur fizică. Constituite doar spre a fi venerate și adorate, idolatrizate pentru aura de plenitudine care o degajă, de multe ori redundantă. Erau lucrurile care o mulțumeau și o fericeau cel mai mult, depozitarele sensului și menirii ei de a fi, etalonul de măsură a realizărilor sau neîmplinirilor.

Concret. Coana Eleonora Săucescu nu era deloc o gurmandă, însă gătea în cantități demne de un regiment, deferind apoi cu larghețe tomberonului prea plinul perisat. Dar, cât era propriu consumului, simțea o satifacție teribilă. De asemenea, deși nu-și refuza plăceri, avea un cult draconic al strânsului de bani, constituind în timp un depozit frumușel, de care însă nici la sapă de lemn să fi fost, nu s-ar fi atins. Mașinuța din parcare, arareori scoasă la plimbare, de când a cumpărat-o a avut veșnic rezervorul plin. Nu se putea odihni dacă lipseau chiar numai câțiva litri, simțea o gheară la inimă, un fior rece că ceva se năruie. Era și cochetă, nu peste măsură, însă ceea ce ascundeau șifonierele ei ar fi putut îmbrăca bine vreo zece femei, și continua, cu mari eforturi fizice, să burdușească neîncăpătoarele incinte cu lucruri, ca multe altele, sortite a nu fi utilizate vreodată. Simțea însă o nevoie imperioasă, aproape o datorie, sporirea continuă a stocului. Cele două frigidere și congelatorul stăteau mărturie incontestabilă a acestui fapt. Rezerve strategice de cărnuri preistorice erau periodic reîmprospătate cu altele noi, cele vechi luând drumul cățeilor unor vecini de la curte. Și nu numai. Coșul de supermarket gemea sub greutatea inutilă a fel și fel de produse, a căror unică menire stătea sub semnul lui ,,să fie acolo’’, în cămară, loc a cărui inventariere ar fid at bătăi de cap și celui mai priceput revizor.

Fără îndoială, coana Eleonora nu era zgârcită. Când era vorba să caute un lucru trebuincios, oricare ar fi fost el, era o întreprindere delicată chiar și pentru ea. Acel lucru exista, fără nici o discuție, în gospodăria ei, dar a-l găsi în enormul depozit care era apartamentul cu trei camere, decomandat, reprezenta realmente o muncă titanică de scotocire prin cotloanele fără de fund a hârciogăreștii sale pasiuni. Drept urmare, era mult mai la îndemână să cumpere iar acel lucru necesar întru imediat, chestiune care îi dădea oricum liniște, stocul deja existent rămânea intact.

Unii zic zgârcită…Eu zic doar iubitoare…de cantități. Și-a achiziționat și loc de veci, dublu, deși nu fusese căsătorită niciodată, să fie acolo, nu strică niciodată. Și un teren la marginea localității, că e bine…, toți cumpără. Mergea la două, trei săptămâni și-l bătea cu piciorul de la un capăt la altul, parcă asigurându-se că nu lipsește vreo palmă.

Aceasta este coana Eleonora, mă rog, a fost. Atât de iubitoare de cantități încât taina acestei iubiri nu a trâmbițat-o niciodată, a venerat-o în tăcere, ca pe un lucru fragil și de preț, care s-ar sparge în mii de bucățele afișată ochiului profan…

Cele creștinești…s-a îngrijit unica rudă, un văr. La ei, în satul natal, modest, ferm convins de avariția defunctei, care până sfârșitul și l-a…austerizat. Eu aș zice eroare de judecată, că…cantitățile Eleonorei Săucescu probabil există și-n ziua de azi, neștiute de nimeni și fără vreo mărturie scriptică că ar fi…

 

T.D.

 

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: