RSS

,, LACRIMILE TIMPULUI ”

30 Dec

Lacrimile timpului

Îmbrățișarea timpului îl strângea ca un șarpe de foc hămesit. Crâmpeie trecute îi țâșneau prin toți porii, ca o sudoare fierbinte, sub strânsoarea nemiloasă a unei mâini nevăzute. Zbaterea e zadarnică și vlăguitoare, încleștarea sporește, de parcă ar ști grozăvia chinului și ar pedepsi neobrăzarea încercării de a scăpa dintr-o înlănțuire ce așa a fost lăsată a fi. Parcă forța nevăzută și neobosită ar vrea să disciplineze androginul insolent și să-l supună și să-l plece la ceea ce a fost dat. Împotrivirea e deliciul și desfătarea strânsorii, ascultând diabolic de lacomă tânguitul mărturisitor și spovedalnic al tendoanelor din care se preling amarnic icnete de mult apuse, reâncarnate de cleștele neobosit. Ochii imploră o secundă de răgaz, gura înalță murmur de izbăvire, trupul, stând să trosnească înrobit de chinga uriașă, plânge în sforțarea neomenească de a-și birui neputința venită de nicăieri și de pretutindeni, fără chip, fără  nume, fără ființă, petrecătoare însă de mai multă suflare decât ar încăpea chiar și-n gând.

În van. Pogorârea ivită fără de veste și totuși vestită din primul scâncet, de când lumea și pământul, își urmează ingrata-i și urâta-i lucrare, parcă cu bucuria abandonării într-un blestem greu și de nedesfăcut, cu resemnarea gâdelui fără chip, condamnat la veșnică neiubire, pedepsit a face ceea ce nimeni n-ar pofti a încerca. Nevăzut, vlăguind și rugându-se a sfârși și porni mai departe, zmulgând nebănuite puteri din fapta de petrecanie ce grozăvește o mână de carne, își necontenește îmbrățișarea de nedesfăcut, prin poruncă de dincolo de cele lumești, hotărât a isprăvi înainte de a-njosi și mai mult nerputinciosul încăpățânat a se împotrivi cu ultima fărâmă de lumesc.

Într-un apoteotic duios și mântuitor, mângâind fruntea cea scăldată-n sudorile trecerii, sărută izbăvitoarea ultimă pâlpâire, petrecând cu smerenie ceea ce de acum a fost odată. Brațele, devenite de-o tandrețe gingașă, își depune, cu ochii închiși spre nemărginire, înfăptuirea ce-i fu mesager blestemat a o împlini fără murmur.

Streașina, cea bătrână, a prins a curge. Călăul cel fără suflet și față, damnatul întru veșnica ocară, plângea odată cu noi, își plângea neputința cea rece de a-și da sufletul, oropsit a pleca mai departe cu înlăcrimata-i datorie…

T.D.

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, LACRIMILE TIMPULUI ”

  1. Cati Lupaşcu

    31/12/2010 at 6:33

    La multi ani! Seara frumoasa sa ai alaturi de cei dragi si An Nou mai bun.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: