RSS

,, ANIVERSAREA ”

26 Dec

Aniversarea

Străbunicul Tilă, moș Tilă, cum îi spunea lumea, intra într-al nouăzeci și trei-lea an al vieții. Și nu oricum, ci cu o demnitate pe care nu mulți o au. Era de un optimism debordant și de-o tristețe pe măsură, pentru vremurile actuale. Despre moarte nu vorbea, e și ea acolo, oricum vine pe neașteptate, deci, ce rost are. Sprâncene troienite străjuiau ochii negri și ageri, care încă nu priviseră prin sticlă. Deși slăbiți, refuzase cu supărare orice formă de ajutare a vederii. Agita bastonul și mormăia cătrănit despre ofițeri nemți, cu monoclu la ochi, amintiri din război, perioadă grea a vieții lui. De mult hotărâse, sticle la ochi nu va purta în veci. Umbla sprijinit în baston, creație proprie, încă de pe vremea muierii lui, acum douăzeci și ceva de ani. Mergea încet, salutând lumea cu acel baston, mai schimbând câte o vorbă, nu prea multe, că toți cei de seama lui se petrecuseră de mult, iar cu cei tineri…

Așa a venit și în acea dimineață de mai, când n-am adunat să-l sărbătorim. S-a așezat posac în capul mesei, privind pe fiecare și a mormăit – Măi copii… Gusta cumpătat din toate, molfăia, ridica din sprâncene, clătina din cap. Greu de spus dacă-i plăceau sau nu, nu spunea nimic, ochii însă spuneau că-i bucuros. S-a oprit la fructe, și acolo chiar a zăbovit, semn că îi erau pe plac. Moșule, îți curăț un kiwi ?, a întrebat o nepoată. A privit-o lung și curios, bolborosind pentru sine – Ce-au mai inventat… Nu știu dacă se referea la exoticul fruct ce nu crescuse niciodată în ograda lui, sau la claia de păr vopsit al nepoatei, curiozitate a lui mai veche, niciodată nu pricepuse de ce trebuie să-ți boiești părul. Moșule, da un păhărel de vin…, a întrebat alt nepot. Iau, iau…ce atâta grabă…dacă mă grăbeam, n-ajungeam anii ăștia…i-a răspuns ceva mai sonor, prins în vraja gustului acrișor al ciudatului fruct verde. După această replică și concentrarea la farfurie, era clar că-l captase acea poamă. O mătușă, s-a dat aproape și i-a făcut cu ochiul – Ia zi tataie, da o cafeluță… Pentru prima oară moșul a zâmbit, în felul lui, un rânjet sugestiv, relevându-și cei trei dinți, de-o vârstă cu el. Avusese și puși, se năruiseră, a blestemat grozav că și-a băgat în gură, atunci, rahaturi, ăștia trei ce le fu scris să dăinuie, îi erau suficienți. Cu cafeaua era poveste veche, pe front îi prinsese gustul, tare-i plăcea. Ocăra pe comuniști, când nu se găsea.

Binedispus de sosirea dulcii-amărui, moșul a bătut cu bastonul în masă. S-a făcut liniște, avea ceva de spus, ceva destul de important, că moșul nu bătea câmpii și era cam zgârcit la vorbă. Sorbind sonor din ceașcă, a spus liniștit-

–         Îl știți pe băiatul lui Costică, ăla mic ?

–         Da moșule…

–         A înebunit, a adăugat scurt și întristat brusc iar.

–         Ce spui matale…

–         Așa cum zic…când veneam încoa…trecui pe lângă el…

–         Și…

–         …nici nu m-a văzut, dădea din mâini, vorbea singur, râdea…păcat, mare păcat, băiat tânăr…

–         ?!

–         Da, da…ntz, ntz, ntz…păcat, băiat frumos, tânăr… Apoi, eu de acu mă duc, să vă dea Dumnezeu sănătate.

Și s-a dus, încetișor, la căsuța lui. Hm…ce-o fi…știam că moș Tilă mai spune povești, dar din război, în rest moșul spunea drept și nu ducea vorba. Ceva tot o fi…și ne-am lămurit, când vară-mea…- …uite-l pe drum…pe-a lui Costică, a zis ea încet. Într-adevăr…numai că băiatului îi cumpărase tatăsu pe semne, telefon cu drăcie din aia de pus în ureche…se hlizea cu vreun alt drac…

Oricum, pentru moș Tilă, băiatul era iremediabil pierdut…

 

T.D.

 

Anunțuri
 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: