RSS

,, ÎMPLINIRE ”

01 Dec

Împlinire

 

Drumul cel desfundat, ca o Golgotă frământată de bocârlani grei, copite și tropot, sfâșiată de roțile ce-i tăiau adânc trupul cel vlăguit de zeama cerului, suia pieptiș, purtând de-a valma vii, morți, animale, calabalâc funebru. Pe la podețe, alaiul, ca niște oști ostenite de umblet, cu steagurile plecate și spinările aduse, poposea să săvârșească cele lumești întru odihna sufletului celui suit sus, spre lilieci, spre ceruri. Caii, parcă cuprinși și ei de neliniști, hurducau grozav căruța cu racla, mișcând într-o parte și-n alta trupul cel de țărână, într-o ultimă zbatere. Oameni, ca niște umbre negre prin aburul și bura ce bocea vremuind peste toți, cu lumânări muncindu-se să pâlpâie, se apropiau cu capetele plecate și mormâind iertăciune, să primescă de sufletul petrecutului. Cu mâinile încleștate de carul scârțâitor, cei trup din trupul  celui dus, văicăreau amarnic și neputincios.

Alaiul suie, morsocând în picioare huma cleioasă. Se petrec și ultimele case din sat, întețind bocetul de bun rămas și părere de rău. Părcă încep să se audă porțile cele vechi de metal ale cimitirului, scârtâind de când lumea. Cântul celor duși. Nimeni nu știe de când se tânguie și ele așa. Se tânguie, însoțite de clopote, într-o armonie rece și metalică, rezonând până-n fundul pământului. Viermele cenușiu de oameni și bocet se scurge prin porțile bine proptite acum, amuțite într-o nefirească tăcere, mirând până și dricul cel vechi chinuit de niște ștrengari de copii. Ai zice că se duce să-l înghită cu totul gura pământului gâlgâind și ea ca și drumul, înecată de lacrimi și zloată.

Chingile cele vechi ce-au scoborât în măruntaiele cenușii și veșnic nesăturate atâția și atâția dumicați, se opintesc și-ncordează ca două brațe uriașe întinse într-un dureros rămas bun. Cu un plescăit cât o veșnicie, lutul cald și umed sărută părintește racla pironită și ferecată, rămânând doar amintirea sortită durerii vremelnice. Bulgări rupți din trupul pământului se reîntorc la locul lor, bătând darabana pe capacul adormirii, parcă vestind o nouă sosire, într-un imn din ce în ce mai stins al dispariției. Cu o înghițitură hulpavă, totul s-a mistuit în pântecele neumplut al tărânei.

Viermele cenușiu se revarsă afară și mai nenorocit, trăgând în urma lor porțile ce-și reiau firescul lor tânguit. Doar groparii proțăpiți în lopeți, cu țigările-n colțul gurii, mai zăbovesc o bucată modelând giulgiul greu de lut negru, până să se mântuie și ei prin spărtura din gard către ,,de sufletul’’ celui rânduit.

Cei vechi, gătiți de priveghi, bocesc îngânând porțile…

 

T.D.

 

Anunțuri
 

Un răspuns la „,, ÎMPLINIRE ”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: