RSS

,, LA MARATON ”

19 Noi

La maraton

Maratonul, regina probelor olimpice, veritabil act de voință, dăruire și testare a limitelor. Test al simbiozei mental – fizic, al dozării eficiente a energiilor psihice și trupești. Vioricăi nu-i era străină deloc această încercare milenară, acest spirit legendar al olimpismului, născut încă din îndepărtata antichitate. Asemenea soldatului ce a parcurs consacrata distanță spre a vesti victoria, și Viorica susținea anual o astfel de încercare, pe câmpul de luptă cu praful, scamele și petele, într-un cuvânt, curățenia generală de dinaintea sărbătorilor de iarnă.

Secretul ei,  rețeta prin care ieșea mereu victorioasă era planificarea judicioasă a efortului, pe etape ale cursei, cu punctul de maxim exact la jumătatea zilei, covorul cel masiv din sufragerie și mutatul grelei biblioteci de nuc, cadou de nuntă. Cu o săptămână înainte, îi prezenta lui Stere strategia de abordare a traseului –

–         Începem la șapte, din dormitorul mic, dai jos perdelele, eu le bag la mașină, scoți covorul, îl bați, între timp eu îți pregătesc cârpe pentru geamuri și praf, bagi covorul, rezolvi geamurile, praful, eu văd cu perdeaua, îți pregătesc terenul în sufragerie, tragi monstrul de bibliotecă, umfli bestia aia de covor, îl bați bine, eu pregătesc iar de geamuri, îl bagi, dai perdelele, eu o scot pe aialaltă, o pui și așa mai departe, ai prins ? Șpilul e să nu existe timpi morți, efort constant, susținut…altfel ne apucă Crăciunul…

–         Aha…dar…o gustare…o bere…

–         Vezi…asta nu-i indicat…moleșește…

–         Aha…

Ziua de foc a sosit, o sâmbătă superbă, ideală pentru marea încercare.

–         Deșteptarea musiu, e șase !, a vestit ea.

–         Aoleu ! Mor, îmi plesnește capul ! Auuuuuuu…și stomacul ! Mor…mor !

–         Ce ai frate ?!

–         …ai de mine…am zis că nu mai văd ziua…mi-e rău ! Simt  că atât mi-a fost ! Mor !

–         Stere, mă sperii ! Stai în pat ! Chem 112 !

–         Nu, nu, știi filosofia mea…cât îți e …atât îți e…au…au !

–         Stai liniștit, îți fac un ceai…ușurel…

Tocmai acesta însă este spiritul maratonului, să învingi totul forțându-ți limitele la maxim. A dat perdelele, a  bătut covoarele, șters geamuri, praf, tot, cu voință și perseverență. Asemeni maratonistului singur  cu el însuși, cu gândurile și drumul în față. Singură și cu Stere pe deasupra la pat. Pe seară, finișul se zărea. Perdeaua din bucătărie și…Viorica a adormit pe nesimțite pe canapea în sufragerie, lângă Stere care se mai întremase. A învelit-o tandru cu o pătură și desfăcând o bere, a rostit izbăvitor-

–         Am învins !

–         Ce…ce-a…cine…învins…?, a bolborosit ea adormită.

–         Bolnița…odihnește-te…am zis că azi…mă răpune…

 

T.D.

 

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, LA MARATON ”

  1. ioniboni

    19/11/2010 at 18:21

    Bine ai revenit!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: