RSS

,, O CLIPĂ-N IAD ”

07 Noi

O clipă în Iad

Iată-mă în Iad. Iadul trebuie să fie. Verde, senin și călduț. Lume multă, buluceală mare, larmă, zarvă. Se discută, cel puțin așa-mi pare, deși toți vorbesc și strigă, totuși, ceva bizar, par a se certa cu ei înșiși și cu toți în același timp. Cu toate astea nu deslușesc mare lucru din ce se spune, mai degrabă o compoziție disarmonică și psihedelică ce învăluie totul. Totul, adică o grădină nesfârșită, că altceva nu văd în jur, nici case, nici alte construcții. Curios, văd și un râu, însă cu nefiresc de multe poduri, cum și în ce fel se trece dincolo și pe care dintre ele deja mă frământă, deloc nu-s în largul meu. Mă pomenesc vorbind și eu în acel cor. Mă știam nu prea certăreț și conciliant, însă aici… Nu cunosc pe nimeni, dar nici nu pot spune că fețele îmi sunt indiferente. Poate findcă mă privesc cu un soi de…încruntare aducătoare de teamă, ca și cum ai privi un potențial vânat, curioși, insistenți, mă privesc și parcă pândesc și asta mă face să simt senzația de alarmă. Mă încrunt și eu.

Pașii mă duc sau ne duc, nu știu, pe un drum. Un drum obișnuit ca acelea de la țară, străjuit de copaci. N-am nici o idee unde duce și de unde vine, însă în adâncul sufletului port convingerea că-i un drum greșit. Zbuciumul și angoasa călătoriei pare să fie cea care contează și nimic altceva. Oboseala, setea și foamea nu mă însoțesc, dar gândul că vor sosi curând, mă chinuie deja. Poate fiindcă în jur totu-i plin de poame, izvoare limpezi și pajiști moi. Carne, vin și un adăpost deasupra…nicăieri. Îngrijorător. Despre timp, ce să spun, trece, stă, nu pot ști, și asta e frustrant peste, ieri, azi, mâine, nu am idee cum arată și ce înseamnă aici. Să întreb pe cineva, îmi pare că m-ar repezi și pune în primejdie.

Fără să știu cum, mă pomenesc cu râul acela cu multe poduri sub picioare. Of, parcă pe cel mai șubred l-am ales, scârțâie grozav. Doar am zărit cu coada ochiului apa, că nici prin cap nu mi-a trecut să mă întorc, în spate parcă e urgia. Am trecut, gata. Culmea că din direcția opusă niciodată nu văd pe nimeni venind, sau, mă rog, ducându-se, toți pe care-i văd par a merge unde merg și eu. Chiar și așa, fără a-i vedea din față, le simt chipurile încrâncenate, nu pot spune exact cine sunt și cum îi cheamă, știu însă sigur că nu mă plac. Tot ce contează e că știu asta și-s în gardă. Dar să strig după ajutor, în caz…nu știu dacă se poate, deoarece îi simt pretutindeni, omniprezenți și ar fi…păi n-ar fi nimic, de fapt îmi dau seama că apelarea nu există, orice strigăt e în van. Poate că nici nume sau altă formă de nominalizare, cel puțin între noi, cei care ne foim pe acolo, călătorim, ne ducem, venim, cine știe. Poate stăm, mie îmi pare că fug pe loc și nu mai ajung. O fi, nu-mi doresc altceva decât să ajung, oricum spațiul ăsta e bizar.

Pentru o clipită doar, mă miră că nu văd nici bărbați, nici femei, tineri sau bătrâni, bărboși, chelioși, grași, slabi, înalți ori pitici. Nu știu, nu-i văd eu sau nu există…cert e că e ciudat, straniu. Tot ce văd sunt…ca mine sunt, și eu ca ei, și toți ca unul și asta-mi dă fiori, ca și cum m-aș vedea multiplicat. Nu-s nici păruieli sau violență, dar pot spune sigur că domnește teama, suspiciunea și încruntarea, cu asta aș asemui starea. Posibil să fie nefericire, posibil. Dacă nefirescul e nefericire, atunci asta e. Toate mirările mă țin preț de…de ce…de un dram…un secol…nu știu…nefirescul pare veșnic.  De când sunt eu zbuciumat…singurul cuvânt ce definește ceva acolo e dintotdeauna larmă psihotică, că particip și eu la muzicalitatea aceea aproape lunatică locurilor.

Merg, alerg. deznădăjduit. Dacă, cum, când și unde ajung … mi-am pierdut speranța că mai există. Totul e nesfârșit de repetitiv, sinistru de identic și rece și nefiresc.  Niciodată nu mă voi obișnui. Nu știu cât a trecut, asta mă aruncă în gheara disperării. Dar, răspunsul a venit totuși . Ceasul a sunat izbăvitor, delimitând iar fragilele hotare.

T.D.

continuare la –  https://danieltudose79.wordpress.com/2010/11/05/o-clipa-n-rai/#comments

Anunțuri
 

3 răspunsuri la „,, O CLIPĂ-N IAD ”

  1. ioniboni

    07/11/2010 at 8:40

    In rai era mai bine , nup?
    De cate ori sa zic: scrii frumos si faci omul sa ” dea pagina” mereu?
    Ce daca ma repet chiar scrii frumos!

     
  2. mihaela13o

    07/11/2010 at 11:41

    Lume multă și-n iad, și-n rai… Aștept să descrii un loc mai pustiu, acolo poate m-aș simți și eu în elementul meu 😛 Tare frumos ai mai scris!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: