RSS

,, UN GOSPODAR ”

04 Noi

Un gospodar

Fără îndoială că nu haina sau alte accesorii îl fac pe om, însă spun și ele multe. Așa gândea și căpitanul Motoc. Ca militar mai ales, se impune o ținută mai mult decât sobră și decentă. În consecință pantalonul la dungă, cămașa impecabilă, pantofii imaculați și diplomatul erau lucruri care-l defineau. Era cunoscut ca un om bine organizat și cumpătat. Era printre puținii care în preajma zilei de salariu avea încă mici economii, motiv pentru care era asaltat de colegi pentru mici împrumuturi, o zi, două, până la leafă. Pe lângă asta, ce căsuță își ridicase ! Nu construcții din acelea megalomane și peste puteri de întreținut, nu, ci una micuță, confortabilă, atât cât îi trebuie unei familii care a renunțat la bloc.

Era realmente gospodar. Cu mâna lui făcea totul în curte. Stârnea admirații și invidii la serviciu – Al dracului ăsta ! Cum îi merg toate… Nu-i vorbă, și nevastă-sa, unde punea mâna… Păi, zic unii, ar umbla el așa, ca scos din cutie, cu diplomat, dacă n-ar fi ea… Nu știu, cert este că de gospodar și bun administrator era. Altfel nu ajungea șeful intendenței la cazarma unde lucra, răspundere cât cuprinde, controalele unde țintesc mai cu seamă…acolo unde-i gestiune, evident. Dacă până la el mereu se lăsa cu sancțiuni după astfel de verificări, ca semn al unei deficitare și neglijente și poate răuvoitoare gospodăriri, ei bine, odată cu venirea lui, lucrurile s-au schimbat radical. Totul era limpede ca apa de izvor, unde mai pui că tocmai se ridicase o nouă infirmerie și de…ca la șantier, trebuie să fii cu ochii în patru… Parcă-l văd pe Motoc, la sfârșitul programului, cu diplomatul în mână, lăsa ordine clare și precise, conducea domnule cu mână de fier intendența și șantierul. Pentru asta însă, face mult și ținuta și cum apari în fața oamenilor, așa, lasă-mă s-te las, cu hainele ca pe gard, nu faci nimic, prestanță zero, însă el, cum am spus…ștoc.

Mă întâlnesc cu el într-o zi chiar în poarta cazărmii, după o zi festivă, ziua armei noastre. Tocmai trimisese un soldat să-i aducă diplomatul, îl uitase la popotă. Venea ăla în pas alergător și nu știu cum face de se împiedică, cade grămadă, diplomatul lui Motoc zboară, cade și se deschide cât e de mare de față cu toată lumea și…ce să vezi…cărămidă…câteva cărămizi…

–         Al dracului Motoc, l-am auzit pe unu, Motoc…om cu greutate mă !

 

 

Anunțuri
 

2 răspunsuri la „,, UN GOSPODAR ”

  1. ioniboni

    05/11/2010 at 17:21

    :)) :))
    Mi-ai amintit ceva:tata la munca, meci, putin piscat…Cand sa plece spre casa, in timp ce se schimba, colegul ii pune in sacosa o caramida.Ajunge acasa…a doua zi se mira si el.Rade..si jura ca se va razbuna.A facut-o.. Tare Motoc asta!:))

     
  2. daurel

    06/11/2010 at 20:49

    Geanta diplomat
    la munte sau la mare
    te face de rahat !

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: