RSS

,, LA GARĂ”

23 Oct

La gară

În familia Ursache domnește îngrijorarea. Bătrânul, socrul lui, a luat hotărârea de a se încumeta să vină la copii. De zece ani de când se căsătoriseră, nu fusese niciodată la ei, la oraș. Iar cu trenul, de prin ’60 nu mai fusese, de când plecase în armată, la Cluj. Așadar îngrijorarea era justificată. Cu rata până la gară s-o descurca el, dar de acolo, știe el cum e cu trenurile, o ajunge Doamne ferește cine știe pe unde. Au propus să vină ei cu mașina să-l aducă, dar el nu și nu, că vine el singur – Mă tată ești bătrân, mata nu mai știi cu trenu de patruzeci de ani, venim noi… – Da ce bre, nu tot pe roți merge și acum trenu ?.

Când omului îi intră ceva-n cap, n-ai ce-i face. În fond, nu-i copil, și-au spus resemnați, totu-i să se urce, că aici îl așteaptă oricum. Totuși, l-au prelucrat telefonic, să nu-și ia bagaj mare, să pună bine banii, cum să ia bilet, unde să întrebe exact la gară, să nu coboare prin alte gări, că  Bucureștiul e cap de linie, și multe altele. S-a cam enervat bătrânul – Da nu-s copil bre, mai lăsați-mă, voi numai  să mă așteptați la gară, că orașul nu-l știu…

În ziua stabilită Olga  nu a avut pic de liniște – Am dat în mintea lui, cum de l-am lăsat…în tren sunt fel și fel… Jean era mai relaxat – E ziua frate…apoi e un moș, cine-și pune mintea să se lege de el… Ceasurile treceau chinuitor  de greu. În sfârșit, cu  o oră înainte, au fost pe peron. Evident, trenul întârzie. Olga plesnea.

–          Hai frate ! Aha, uite-l !

–          Unde ? Cu ce a venit ?

–          Trenu frate ! Vine.

Cu scrâșnet de roți, în sfârșit a sosit. Ușile s-au deschis și puhoi de lume s-a revărsat.

–          Să stăm aici, el s-a suit la Iași, trebuie să fie prin ultimele vagoane…

Scrutau îngrijorați mulțimea ce se cam rărea…unde o fi…au luat-o ușor spre capătul peronului, din ce în ce mai tensionați….unde e frate…

–          Uite-l !, aproape că țipă Olga, lângă ăla cu sarsanaua aia,  hai, da ce Dumnezeu face ?

Apropiindu-se în grabă, au deslușit. Bătrânul, agitat, cu mâinile pâlnie, striga cât îl ținea gura.

–          Jeaneeeeeeeeee ! Băăăăăăă Jeaneeeeeeee ! Olguțaaaaaaaaaaaaaa !

–          Tată nu mai striga, suntem aici, l-a cam repezit ea. Ne faci de basme, ce-ți veni ?

–          Bată-vă să vă bată, de știam că cunoașteți atâta lume nu mai strigam, întrebam pe vreounu de nu va văzut…

T.D.

Anunțuri
 

3 răspunsuri la „,, LA GARĂ”

  1. gabriela

    24/10/2010 at 14:51

    amuzant. Parca e matusa Aurela care se imbraca anapoda si noi o apostrofam. „Pai bine matusa, dar de ce nu te imbraci mai ingrjit? Ne faci de rusine”. Matusa zambea ca si cum noi am fi niste prostuti. Avea cataracta la ochi si nu vedea la 2 metri distanta. Refuzase sa se opereze. ” Si ce daca ma imbrac asa? Si asa nu ma cunoaste nimeni. E nu am vazut pe aici pe nimeni cunoscut!”

     
  2. Ghem

    27/10/2010 at 10:27

    faina povestea:)

     
  3. ioniboni

    01/11/2010 at 19:07

    hahaha ce tare:)) doamne :)) super!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: