RSS

,, OPTIMISTUL ”

15 Oct

Optimistul

–          Așa sunt eu domnule, sunt bolnav, sufăr de optimism incurabil !

Acesta era mottoul lui Ghiță. Gândirea sa pozitivă era arhicunoscută, stârnind admirația tuturor. Moralul ridicat, cheia succesului – o sintagmă celebră în instituție, adusă de Ghiță, era modul său obișnuit de a saluta pe cei din birou, creând bună dispoziție și tonus pozitiv. Într-adevăr avea un moral de fier. Bunăoară criticile șefilor, care au darul de a crea omului angoasă și indispoziție, la Ghiță aveau efect invers, verva și energia sa parcă creșteau odată cu vreo mustrare sau atenționare. Sau vreun zvon legat de restructurare, care semăna panica prin birouri, pentru el era doar subiect de glumă și bună dispoziție, de multe ori contagioasă. Să nu mai zic de mici necazuri, hazul de necaz era punctul său forte. Ghiță, am auzit că ți-a furat mașina, cred că ești întors pe dos… – Sânt pieton mă și mă simt în formă, și așa îmi lipsea mișcarea, răspundea el relaxat, stârnind hohote.

–          Ăsta trăiește o sută de ani, nu pune nimic la inimă, bravo lui ! – spuneau colegii și amicii cu simpatie. Nu-i vorba de inimă, ci de creier, le spunea, al meu e setat pe jumătatea plină a paharului, cealaltă jumătate mi-e străină.

Nu era însurat. Fusese cât pe ce acum câțiva ani, dar…dar… Mă Ghiță, altul în locul tău ar fi terminat să pățească așa figură. Fugi frate, uite azi citii statistica, pe glob sunt mai multe femei decât bărbați, așa că…, a replicat el optimist și senin. Apoi, mai avea o mare calitate. Un talent înnăscut de a ridica moralul celorlalți, de a consola și încuraja. Când mi-a murit soacra de exemplu, cine a sosit într-un suflet să-mi salveze dispoziția ? Ghiță, cine altul. Sarabanda bancurilor cu soacre, popi și înmormântări debitate cu talent de el parcă nu se  mai termina. Doamna Ghinea chiar l-a admonestat la un moment dat – Mai oprește-te mă, a avut omul un necaz, nu nuntă… – He, he…coană mare…m-am prins, și mata ești soacră, mare atenție, e sezonul văd…ha, ha, a atins-o ghiduș. Dute-n…Doamne iartă-mă, ești incurabil…

Acesta era Ghiță, într-adevăr, un optimist incurabil. Aaaa, dar când și-a rupt doctorul piciorul… Ăsta, cam prăpăstios, toată ziua se fâțâia cu ghipsul și se văita  – Aoleu ce belea…aoleu… Atâta ia trebuit lui Ghiță – Lasă doctore, nu-i sfârșitul lumii, mai ai unul ! Doctorul însă, pare-se că nu împărtășea acest optimism debordant, sau poate pe Ghiță, mai ales că mulți i-l recomandaseră ca terapie pentru moral. Cred că l-a ținut minte, de la controlul periodic Ghiță…nu mai ieșea din cabinet. A ieșit într-un târziu. Nu a vorbit toată ziua, nici a doua zi, nici a treia. Era…cum să spun eu…demoralizat.

–          Ce ai mă ?, l-am întrebat, vine sfârșitul lumii ?, deși eram convins că nici asta nu l-ar demoraliza.

–          Ce sfârșitul lumii…aia…e nimic…am ceva la un plămân, mi-a găsit doctorul ! Sunt terminat !

–          Lasă bre, că ai doi !, l-am auzit pe doctor hohotind din ușă. Nu ai mă nimic, am glumit, îți testam optimismul, aici ești varză băiete !

Degeaba însă, Ghiță dobândise o nouă boală, ipohondria.

T.D.

Anunțuri
 

Un răspuns la „,, OPTIMISTUL ”

  1. coramica

    16/10/2010 at 7:07

    Nici io nu-s optimista

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: