RSS

,, DOZA DE FERICIRE ”

02 Oct

Doza de fericire

La farmacia din colț, coadă, imensă. Se aflase că acolo se dau doze cu fericire. Oameni de toate vârstele se buluceau. Opinii împărțite – Lăsați tinerii în față, au toată viața înainte, noi… – Fugi domnule, noi ce ? O viață am muncit, avem și noi dreptul la puțină… S-a creat și busculadă – Nu vă înbrânciți, e pentru toată lumea !, a răsunat o voce,… stați liniștiți la rând ! Din nou vociferări – O viață am tot făcut coada !, se lamentează un bătrân. –  Lasă că ți-a plăcut, spuneați bancuri cu Ceașcă !, râde un tânăr. Derbedeilor !, aruncă o doamnă între două vârste, – …domnu’, sunt și eu după dumneavoastră, mă duc un sfert de ceas să plătesc lumina. – Mergeți, mergeți…se mișcă ca mortu’ coada asta !

Într-adevăr, se mișca imperceptibil. – Amețitele alea la casă…se mișcă ca…ce le pasă… A apărut apoi zvonul că trebuie rețetă. – S-o creadă ei, nu mă mișc de aici, pierd rândul ! În sfârșit, iese cineva – Ai luat domnule ? Ia zi, cum se administrează,  sper că nu-s injecții, nu le suport… – E pastile, trei pe zi, o lună. – Mai au, ajunge la toți ? – Este,  este. Spiritele s-au mai calmat odată cu vestea. Atmosfera s-a destins. Doamna cu lumina, revenită, îndemna la calm și înțelegere. S-a oferit să strângă bani și să meargă după gogoși , așteptarea avea să fie lungă. S-a făcut listă – Eu…un ștrudel, că n-am dinți maică, eu două merdenele mai prăjite, eu gogoși, trei, simple. – Haideți dom’ profesor, tocmai dumneavoastră cu doctorat, luați domnule complicate, glumește cineva. Hohote de râs – Doamna, veniți și aici cu lista…iau și eu două, complexe !

Buna dispoziție cuprinsese toată coada. – Mm, ar merge o bere la merdenelele astea, avansează un tip cu barbă. – Să mor eu, termin complicata asta și mă duc…ce ziceți, facem jumi juma una la două kile ?, propune un mărunțel. – Gata nene ! Vestea se propagă ca fulgerul – Stai domnule, păi se poate…ia mai multe, doar toți stăm aci-n soare, ia colea banii, ia un bax, hai că merg și eu, nu-l poți  căra singur. A venit și berea. Doamnele, ținându-și minte rândul, s-au grupat la un ness. – Domnule, bună și berea, da…uite bătu de prânz, de când mă știu la prânz iau un deget de tărie…producție proprie, explică un bătrân. – Păi fugi tată și adă…să-ți gustăm și noi basamacu’, uite…dau și eu o fugă, să vedeți ce tulburel făcui, declamează un chelios. Și dincolo, la fete, se petrecea ceva, prea era zarvă… –  …e excelentă, se vede că-i naturală !, opina o doamnă cu coc. – Sută la sută, personal am cules  vișinele, eram să-mi rup gâtu în copacul soacră-mii, o lămurește o voce.

–          Acolo-n față…ce mai e ?, strigă cineva, – Merge…, i se răspunde de undeva. Se dezbate aprins, politică, fotbal, se aud și niște table.  – Domnu’, vă rog, ați putea…un pas doar…stați chiar în lumină…și așa acuși gata cu lumina naturală…, solicită o doamnă migălind la un goblen. – Vai, se poate…sigur…e superb, caru’ lui Grigorescu, nu ? Vin și sanvișurile, tot mărunțelul s-a mobilizat, invocând un prânz târziu, așa, la botul calului. Și tulburelul cheliosului făcea carieră, al doilea bidon de douăzeci tocmai sosise. – Cu ăsta nene, fac coadă și la elixirul tinereții, aprecia unul sosit printre ultimii la rând. – De, oameni suntem, trebuie să ne organizăm… – Ia dă nepoate mai tare drăcia aia…, îi cere cheliosul unui tinerel cu-n radio portabil, …- să auzim și noi muzichia aia. – Dom’le, ți-a ieșit un porumbel, ești genial, asta era…stai că aduc scula mea…am unele cu Nelu Ploieșteanu și Gică Petrescu, de mori, propune dom’ profesor cu gogoșile complicate.

Seara se lăsase de-a binelea, farmacia se închisese de mult, coada însă, cuprinsă într-o horă imensă, chiuia fericită. – Doamnă, îmi permiteți ? Vă răpesc pentru dansul următor… – Păcatele mele…n-am mai jucat din nouăzeci…când pică tiranul…cu plăcere ! De la balcoane oamenii priveau curioși cheful din fața farmaciei.  – Ce o fi frate ?  – Naiba să ia, cică de dimineață începu. Pe la două, cu oarece incidente la sosirea poliției, cheful s-a împrăștiat. Cheliosul, la braț cu doamna cu lumina, se auzeau deslușit – Huo tiranilor ! Furați dreptul oamenilor la fericire, bandiților ! Huoooooooo !

Dimineață, la prima oră, doamna solicita farmacistei aspirină sau ceva… –… imi crapă capul, am și-o slăbiciune așa… – Luați aspirină și vă recomand și vitaminele Happy Life, sunt foarte bune, ieri a fost omor ! , îi relata cucoana în halat alb. – Happy …rahat, a repezit-o.

T.D.

Anunțuri
 

Un răspuns la „,, DOZA DE FERICIRE ”

  1. gabriela

    02/10/2010 at 7:18

    da…statul la coada ne-a intrat in sange, a devenit un fel de brand national. Imi aintesc de pe vremea lui Ceasca. Se punea lumea la coada si apoi intreba:” Ce se da?”. Nu conta ce se dadea. Aveai nevoie de orice. Chiar si de doze mici de fericire, diluate in concentratii infime.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: